La TEDGlobal U, Cameron Sinclair ne arată adevăratul cost al megaproiectelor imobiliare falimentare: mii de muncitori în construcții imigranți, abandonați și lăsați fără niciun ban. Prietenilor săi arhitecți, el le spune că nu există decât un singur mod etic de a acționa.
fără voturi
Încarc...Cea de-a cincea ediție a Festivalului de Film Central European Timișoara/CEFFTM anunță 10 avanpremiere în jurul temei „Noua realitate”. După o pauză de un an pentru secțiunea competițională, ediția cu numărul cinci revine la formula originală cu următoarele categorii: Competiție (filme din ultimii doi ani, central-europene, sud-est europene sau coproducții, premiate la diverse festivaluri, reprezentative pentru țările din care provin), Panorama, Filme studențești, Filme documentare, Filme pentru copii, plus Focus Norvegia.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Grațierile, comutările și legile falimentului sunt instrumente de iertare în cadrul sistemului juridic din Statele Unite. Le folosim suficient de des și în mod echitabil? Profesorul universitar de drept Martha Minow evidențiază felul în care aceste metode pot de fapt să adâncească inegalitățile rasiale și economice în toată țara și susține extinderea justiției reparatorii, un sistem care se concentrează mai degrabă pe responsabilizare și reconsiliere decât pe pedeapsă, pentru a crea o societate mai echitabilă pentru toți.
fără voturiÎncarc...Teatrul Avangardia anunţă o nouă premieră pentru România, spectacolul „Intriga”, de Jaime Salom, în regia lui Ricard Reguant, cu Medeea Marinescu, Şerban Pavlu, Mihai Călin, Cristi Iacob şi Ilona Brezoianu în rolurile principale. Premiera spectacolului are loc joi, 22 martie 2018, de la ora 20:00, la Teatrul Avangaradia – Sala CinemaPro, iar următoarea reprezentaţie este programată sâmbătă, pe 24 martie 2018, la Teatrul Avangaradia – Sala CinemaPro.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.
Totuși, madame Ackermann s-a supărat rău când Anatole France, cu perfida lui modestie, i-a spus că poeziile ei sunt foarte frumoase, dar n-au imagini… „Elle demeura un moment stupefaite. Puis, dans l’exces de l’etonnement, elle s’ecria: „Pas d’images! Que dites-vous la? Je n’ai pas d’images! Mais j’ai l’esquif. L’esquif n’est-ce pas une image?… L’esquif sur une mer orageuse, l’esquif sur un lac tranquille!… Que voulez-vous de plus?”” Oricum, o asemenea supărare trădează, pare că, oarecare ambiții frivole, nu prea de înțeles la o persoană atât de serioasă…
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
