Doi oameni de turtă dulce perfect raționali, Crispy și Chewy, se plimbau liniștiți, când sunt prinși de o vulpe. În loc să-i mănânce pur și simplu, ea decide să le pună la încercare prietenia cu o dilemă crudă. Îi va întreba pe fiecare dacă alege să-l ierte sau să-l sacrifice pe celălalt. Ce ar trebui să aleagă? Lucas Husted explică un scenariu clasic al teoriei jocurilor: Dilema Prizonierului.
Acum câţiva ani, în timpul unor cursuri universitare pe care le urmam, s-a desfăşurat, pe parcursul câtorva seminarii, o foarte interesantă discuţie despre ceea ce s-a numit „Cazul Eminescu”. Era vorba despre numărul 265 al revistei „Dilema” (27 februarie – 5 martie 1998), în care se publicaseră câteva articole despre marele scriitor, ce stârniseră o teribilă agitaţie în lumea literară românească. Ideile pe care le susţineau autorii articolelor erau într-o extremă neconcordanţă cu ceea ce învăţasem „la şcoală” despre poetul-nepereche şi trebuie să recunosc faptul că am reacţionat, la o primă lectură, destul de rezervat. Ulterior, recitind şi discutând atent argumentele, am reusit să înţeleg motivele pentru care, oameni de litere mai mult sau mai puţin cunoscuţi au ales să-şi lege numele de un astfel de act „defăimător”. O să încep prin a prezenta câteva concluzii (paradoxal aşezate la început, dar îmi par necesare), cel puţin aşa cum am reuşit eu să mi le lămuresc atunci; urmează apoi pasaje din „infamul docoment”, pe care le-am găsit grăitoare pentru subiectul în cauză.
Când avem femei în conducere, apar adesea prejudecățile. Autoarea de filme documentare Robin Hauser abordează dilema dintre competență și simpatie cu care se confruntă femeile aflate în roluri de conducere, descifrând prejudecățile involuntare și discriminatoare care denaturează ideea de lider de succes.
„It’s complicated” – o situație prin care aproape fiecare relație trece, inevitabil, la un moment dat. O fază de incertitudine, în timpul căreia trebuie să decideți între inimă și minte, a doua șansă sau o pauză asumată. Fie să continuăm să luptăm unul pentru celălalt, fie să îl lăsăm să meargă mai departe, pentru totdeauna.
Publicul este invitat miercuri, 20 ianuarie 2021, ora 19:30, să vizioneze lansarea volumului de proză scurtă „Viitorul amintirilor” de Italo Svevo, recent apărut în colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihai Banciu. La eveniment participă Smaranda Bratu Elian și Bruno Mazzoni, profesori universitari, reputați italieniști și traducători, Mihai Banciu, traducătorul volumului, și Sever Voinescu, redactor-șef „Dilema veche”. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.
Motto: „Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii, iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii.” (Oscar Wilde)
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. Cea mai importantă operă a sa este romanul „Portretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray, 1891), în care găsim o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea.