Search Results

 17 mai 2022

Mama

„Mama”, în regia lui Cristi Juncu (traducerea: Bogdan Budeș), o farsă neagră, așa cum își intitulează piesa autorul Florian Zeller, are premiera pe 19 și 20 mai 2022, de la ora 19:30, la Teatrul Nottara, Sala George Constantin. Spectacolul oferă ocazia publicului să revadă o actriță de excepție, Catrinel Dumitrescu, într-un rol complex, nuanțat, plin de forță și de sensibilitate în același timp. În povestea emoționantă a lui Anne, Catrinel Dumitrescu este însoțită de Sorin Cociș, Rareș Andrici/Vlad Bălan, Diana Roman/Alexandra Murăruș. Scenografia este realizată de Carmencita Brojboiu, iar muzica originală este semnată de Cristina Juncu.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 28 aprilie 2022

Mama Said

Bow Anderson a lansat single-ul „Mama Said”. Acesta vine după hit-ul viral „20s” al star-ului pop. După EP-ul de debut al lui Bow, „New Wave”, „20s” a fost startul lui Bow în 2022, precum și turnee cu Mimi Webb, Ella Eyre și Tom Walker.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 19 octombrie 2020

My Mama Told Me

Alma, tânăra și talentata artistă originară din Bulgaria, cunoscută pentru sound-ul pop melancolic, lansează single-ul „My Mama Told Me”, a cincea piesă, un proiect cu o notă rebelă. Piesa este compusă alături de producătorul bulgar de top, și totodată artist hip-hop, Pavell.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 20 decembrie 2018

Chimamanda Ngozi Adichie: Pericolul unei poveşti unice

Vieţile, culturile noastre sunt formate din multe poveşti care se întrepătrund. Scriitoarea Chimamanda Adichie povesteşte cum şi-a descoperit adevărata voce culturală – şi ne previne că dacă ascultăm doar o singură poveste despre o altă persoană sau o altă ţară, ne putem confrunta cu neînţelegeri profunde.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 2 iulie 2018

Chimamanda Ngozi Adichie: Cu toţii ar trebui să fim feminişti

Învățăm fetele că ar trebui sa aibă ambiție, dar nu prea multă, să aibă succes, dar nu prea mult, altfel bărbații s-ar putea simți atacați, spune autoarea Chimamanda Ngozi Adichie. În acest discurs clasic, care a generat o conversație mondială despre feminism, Adichie ne cere să începem să visăm și să plănuim o lume diferită, mai justă, în care bărbații și femeile sunt mai fericiți și mai sinceri cu sine.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 2 mai 2018

„Despre metoda şi stilul lui Proust” de Paul Zarifopol

Paul ZarifopolUna din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.

Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'despre mama'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

aprilie 2024
L Ma Mi J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii