Să rememorăm telegrafic evenimentele istorice care au precedat Unirea Principatelor din 1859. În martie 1857, N. Vogoride, soţul Cocuţei, fiica importantului poet premodern, a fost învestit de turci în demnitatea de caimacan (locţiitor de domnitor) al Moldovei. Imediat au început certuri cumplite între cei doi soţi, deoarece Vogoride era un înverşunat antiunionist. Cocuţa s-a retras la Ţigăneşti (lângă Tecuci). Revenea în Iaşi doar când obligaţii protocolare îi impuneau acest lucru.
În urma Convenţiei de pace de la Paris, cele şapte Puteri garante acceptaseră ca cele două provincii româneşti să se unească, nu înainte de a fi consultat, printr-un scrutin (Divanurile Ad-hoc), electoratul. Vogoride falsifică, în mod brutal, rezultatul testului din 19 iulie 1857.
„I, Daniel Blake” (2016), cel mai recent film al regizorului Ken Loach, ajunge pe ecranele noastre din 10 martie 2017. Anul acesta, pelicula a primit Premiul BAFTA pentru „Cel mai bun film britanic al anului”. De asemenea, Ken Loach a fost desemnat câștigătorul Palme d’Or la Cannes 2016.
Sâmbătă, 10 decembrie 2016, de la ora 19:30, are loc premiera piesei „Brâncuși împotriva Statelor Unite” la Sala Studio a Teatrului Odeon și este precedată de lansarea cărţii „Brâncuși împotriva Statelor Unite. Carte-program realizată de George Banu”, de Éric Vigner și publicată la Curtea Veche Publishing. Lansarea cărții are loc în prezența ES Ambasadorul Franței în România, domnul François Saint-Paul, a regizorului Éric Vigner, a teatrologului George Banu, a redactorului şef Cătălin Strat (Curtea Veche Publishing), și a artistului plastic Mircea Cantor, realizatorul vizualului pentru acest proiect. În deschidere ia cuvântul doamna Dorina Lazăr, directoare a Teatrului Odeon.
Teatrul Metropolis prezintă marţi, 5 februarie, şi miercuri, 6 februarie 2013, de la ora 19:00, primele două reprezentaţii cu spectacolului „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria”, după piesa „Ivan Vasilievici” de Mihail Bulgakov, în regia lui Gelu Colceag. Spectacolul are o durată de 2 ore şi 15 min (cu pauză).
Pe 9, 10 si 11 decembrie 2011, Bucureștiul devine capitala unei cinematografii originale, puternice, dar prea puțin cunoscută în Europa contemporană: cea cubaneză. Ambasada Cubei în România și Institutul Cervantes din București, în colaborare cu ICAIC (Institutul Cubanez al Artei și Industriei Cinematografice) și Arhiva Națională de Film a României organizează vineri, sîmbătă și duminică un Weekend de Film Cubanez / Weekend de Cine Cubano, la Cinema Union din București (Str. Ion Câmpineanu 21).
Regizor Tomás Gutiérrez Alea se întoarce pe ecranele bucureștene cu o impresionantă ecranizare a romanului lui Ilf și Petrov, „Douăsprezece scaune”, și o serioasă satiră socială pornind de la istoria unui muncitor înmormântat cu cartea sa de muncă, fără de care existența lui nu poate fi dovedită. Îl acompaniază regizori tineri, interesați de povești de familie, de conflicte de dragoste pe fundalul (fictiv) al staționării unor rachete sovietice într-un sat cubanez sau de misterele din spatele bătăliilor pentru controlul pieței prostituției în Havana. Trei zile pline, dedicate Cubei și artei sale cinematografice.
Revista lunară de satiră şi umor „Haz de Necaz” publică, în numărul 14 din iunie 2001, pe o pătrime de pagină, următoarele precizări ale lui George Corbu:
Prietenia (nu doar literară) ce m-a legat de emeritul umorist şi epigramist Mircea Trifu (24.02.1922 – 20.06.1994) stă la originea a ceea ce avea să devină „Războiul (duelul) sutei de sonete”. În compania, ilustră, a mult talentatului coleg, am purtat cea mai paşnică bătălie de-a lungul primelor trei luni ale anului 1970. Cele 101 sonete scrise atunci – probabil, cel mai lung duel de acest gen din literatura română – au avut ca martori pe Tudor Muşatescu şi Mircea Pavelescu, iar ca arbitru pe Victor Eftimiu. Ele îmbracă astăzi haina tiparului, înainte ca vreun editor, în a cărei venire mai sper, să le ofere veşmântul aristocratic al unei cărţi, aşa cum, de altfel, şi-au dorit protagoniştii acestei confruntări ironico-umoristice.
Meritul esenţial în acest inedit încă fapt literar – din care antologia umorului liric îşi va recruta, poate, unele piese de rezistenţă (modestia este virtutea mediocrilor), revine strălucitului confrate Mircea Trifu care, lansând provocarea, a dat startul impresionantei competiţii.
Să mi se îngădue, până la împlinirea sorocului strângerii acestor creaţii într-un volum, a-i aduce încă şi încă, omagiul meu devotat incomparabilului Mircea Trifu, pentru strălucirea cu care a slujit decenii de-a rândul epigrama românească.
Nu este, cred, lipsit de interes să amintesc faptul că despre existenţa acestui virtual volum făcea referire însuşi Mircea Trifu, anunţându-l, printre cărţile în pregătire, pe clapeta copertei primului său volum („Epigrama”, Bucureşti, Editura LITERA, 1976).
Încarc...
