18 august 2017
– Sunt exasperat! îmi spune Eliahu Iliescu. Când ţi-e lumea mai dragă, apare câte un musafir nepoftit, câte un vecin dornic să stea la taclale… Şi când asta? La ora când aş vrea să mă odihnesc, când copiii sunt liniştiţi, când se recomandă să nu se facă vizite…
– Ai putea să le spui.
– Ce să le spun?
– Adevărul. De exemplu că e ora băii. Copilul nu trebuie să sufere. Te scuzi că-i ora de baie şi fiecare înţelege!
– Crezi? zâmbeşte neîncrezător Eliahu.
– Hai să facem o probă. Îţi stau la dispoziţie.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Dorel Schor in Povestiri, Umor
14 octombrie 2014
Dacă ar trebui să mergi pe jos zilnic pentru un ulcior de apă, aşa cum fac milioane de oameni, este puţin probabil că vei folosi acea apă atât de preţioasă să te speli. Tânărul anteprenor Ludwick Marishane spune această uimitoare, amuzantă poveste despre cum a inventat o soluţie ieftină şi convenabilă: Dry Bath, prima loţiune care înlocuieşte baia.
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Prelegeri, TED, Video
27 iulie 2022
A opta ediție a festivalului „Printre măguri” se va desfășura in perioada 29-31 iulie 2022, in satul Măgureni, județul Prahova, în apropiere de Băicoi. Organizatorii oferă un program artistic diversificat, posibilitate de campare, drumeții și sporturi felurite, vizite la obiective turistice și istorice din zonă. Sunt invitați meșteri populari și artiști locali, care realizează expoziții în natură.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Dan Costinas in Muzică, Ştiri
29 decembrie 2021
În 1992, un cargobot ce transporta jucării de baie a fost prins într-o furtună. Containerele de pe vas au căzut peste bord, iar valurile au vărsat 28.000 de rățuște de cauciuc și alte jucării în apele Pacificului de Nord. Dar ele nu au rămas împreună, ci au ajuns în toată lumea. Cum s-a întâmplat asta? Jennifer Verduin explică știința din spatele curenților oceanici. Lecție de Jennifer Verduin, regia de Cabong Studios.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
11 ianuarie 2021
Iarna a venit aducându-ne cu ea plăcerile strălucite ale balurilor, primblările în sănii, concertele încântătoare, petrecerile teatrului și mai ales priveliștea drăgălașă a focului în sobe. Dulci sunt minutele în care poetul, culcat pe un jilț elastic, dinaintea unui jăratic bogat, își simte trupul pătruns de o plăcută căldură, în vreme ce închipuirea lui plutește în visuri misterioase și dă viață întâmplărilor trecute. Iarna și bătrânețile sunt epocile suvenirelor. Când pământul este acoperit cu zăpadă, omul gândește cu drag la frumoasele și călduroasele zile ale verii, la iarba ce învioșea câmpii, la frunzele ce împodobeau pădurile, la cerul albastru, la cântecele voioase ale păsărilor. Asemene și nenorocitul ce a ajuns în vârsta bătrâneților trăiește numai cu aducerea-aminte a anilor tinereții sale.
Eu care, slavă Domnului! sunt încă departe de a fi în numărul celor ce jelesc primăvara vieții, găsesc o mare mulțumire a mă pune seara în fața sobei și a privi jocul fantastic al focului. Îmi place s[…]nviez în închipuire icoanele depărtate ce s-au șters odată cu trecerea zilelor și să le înfățișez ca o panoramă dinaintea ochilor mei. Franța, Italia, Germania ș.c.l. mi se arată atunci cu tot farmecul de care le împodobesc puterea suvenirelor și dorul încă mai puternic de a le revedea în ființă. Câte planuri de fericire, câte casteluri de Spania ridic în ceasul acela! Mă prefac îndată într-un arhitect atât de măiestru, că mă mir eu însumi de frumusețile operelor mele; și cu toate că râd în sfârșit de toate acele nebunii ce-mi vâjâie prin minte, dar mărturisesc că mă simt câteva minute fericit de ele. Zic câteva minute numai, căci realitatea, cea mai aprigă dușman[…]nchipuirii, vine de se pune necontenit dinaintea ei și o întunecă fără milă. Visul se șterge, și inima încetează de a bate; coroana cade și omul rămâne aceea ce este. Le masque tombe, l’homme reste et le héros s’évanouit !
Dar vroiam să vorbesc de Borsec, și văd că m-am adâncit în idei filozofice asupra omului. Așa sunt gândurile ce se nasc în fața focului, noaptea, când toată lumea odihnește. O idee aduce pe alta și într-o clipală face jurul pământului. Să venim însă la sugetul acestui articol.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
24 iulie 2020
Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieți și o fată pe care o chema Eliza.
Cei unsprezece frați erau prinți, aveau câte o decorație la piept și sabie la șold și așa se duceau la școală; scriau cu creioane de diamant pe tăblițe de aur și învățau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, știai numaidecât că sunt prinți. Eliza, sora lor, ședea pe un scăunel de sticlă și avea o carte cu poze care costase o mulțime de parale. Trăiau bine copiii, numai că asta n-a ținut prea mult!
Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea și hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare și ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau așa căpătau o mulțime de prăjituri și de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceașcă cu nisip și le-a spus că se pot juca foarte bine și așa.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti