Duminică, 1 februarie 2014, de la ora 11:30, Librăria Humanitas de la Cişmigiu găzduieşte lansarea volumului „Din filigrane şi surâsuri. Portrete suprapuse” de Ion Valjan, o ediţie îngrijită de Micaela Gulea. La eveniment participă Ioana Pârvulescu, Micaela Gulea, Vlad Russo şi Victor Rebengiuc.
Continuare »
fără voturi
Încarc...
Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieți și o fată pe care o chema Eliza.
Cei unsprezece frați erau prinți, aveau câte o decorație la piept și sabie la șold și așa se duceau la școală; scriau cu creioane de diamant pe tăblițe de aur și învățau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, știai numaidecât că sunt prinți. Eliza, sora lor, ședea pe un scăunel de sticlă și avea o carte cu poze care costase o mulțime de parale. Trăiau bine copiii, numai că asta n-a ținut prea mult!
Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea și hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare și ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau așa căpătau o mulțime de prăjituri și de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceașcă cu nisip și le-a spus că se pot juca foarte bine și așa.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Pe piedestalul lui de marmoră, din ziua solemnă când buciumul a sunat prelung și alba pânză ce-l acoperea a căzut ca luată de vânt, pe calul de bronz, cu piciorul ridicat, gata parcă să pășească de pe soclu, înțepenit puternic în scări, ținând în dreapta buzduganul, cu cununa de bronz pe creștet, Ștefan-Vodă privește parcă înaintea lui peste veacuri.
De-a dreapta și de-a stânga, tunurile mute străjuiesc, și vântul toamnei târzii, trecând cu suflarea lui rece, îi murmură parcă un cântec trist, o întâmplare străveche, un basm din vremuri legendare.
Soarele l-a luminat cu strălucirea lui de foc, ploi de primăvară l-au spălat, iernile i-au schimbat pe rând hlamidele de hermină, și anii au trecut tot mai mulți, tot mai mulți…
Continuare »
fără voturiÎncarc...Ne aflăm în anul 432 înaintea erei noastre. Când soarele răsare peste Atena, Pheidias e deja în întârziere la lucru. El este constructorul șef al Partenonului – cel mai nou și cel mai mare templu din Atena – și când el ajunge la șantier, oficialii orașului îl acuză de deturnarea aurului pe statuia templului. El trebuie să-și dovedească nevinovăția până la apusul soarelui sau va fi judecat. Mark Robinson prezintă o zi din viața unui arhitect grec.
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
