Fizicianul David Deutsch ne pune pe gânduri cu meditația sa despre „marea monotonie” – ideea că nimic nou nu a apărut în Univers timp de miliarde de ani – și ne arată cum capacitatea umanității de a crea cunoaștere explicativă ar putea să se opună acestui trend. „Oamenii nu sunt marionetele forțelor cosmice”, spune el. „Noi suntem cei care ne folosim de forțele cosmice”.
„Le Terence de notre siecle”… Cu variații pe această formulă l-au petrecut admiratorii contemporani pe Moliere de la cele dintâi succese până după moarte. Prietenul Scipionilor se potrivea, desigur, mult mai bine cu idealul eleganței nobile, cu dogmele frumuseții binecrescute decât plebeul Plaut.
Prefața ediției din 1682 arată lămurit ce gândeau admiratorii actorului poet: „Tout le monde a regrette un homme si rare et le regrette encore tous les jours: mais particulierement les personnes qui ont du gout et de la delicatesse. On l’a nomme le Terence de son siecle; ce seul mot renferme toutes les louanges qu’on lui peut donner”… Să luăm seama: „du gout et de la delicatesse”, două din ingredientele indispensabile esteticii timpului sunt aici direct legate cu literatura comică, genul care, desigur, a rezistat mai tare tuturor delicateților.
Luna martie 2017 a însemnat pentru trupa Holograf lansarea unui single, „Dă-mi iubirea ta” şi mega-concertul „Vedere de la Costineşti”, ce a avut loc la Sala Palatului. Din setlist-ul concertului nu au lipsit numeroase hituri lansate de către trupă, noul single, dar şi momente inedite alături de membri din formulele anterioare ale trupei, precum Gabriel Cotabiţă, Mihai Pocorschi, Nuţu Olteanu.
Zița, tânără și, cum sunt îndeobște româncele noastre, foarte vioaie, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelectuale ale lui Rică, ea a pătruns, prin Alecsandri și Bolintineanu, până la câteva romane franceze. Copiii și mai ales copilele lor n-au mai cunoscut decât literatură străină. Fetele chiar au suferit probabil, în delicatețea lor, pe urma „luptei pentru limba românească”, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, și s-au închis desigur cu atât mai îndărătnic în admirația lor gingașă, pentru Bernstein-Bataille și Prevost-Bourget. Iar nepoții participă adesea activ la producția literară română, chiar când sunt fii și fiice de oameni cu stare; sau cel puțin cunosc, urmăresc și încurajează cum pot literatura românească produsă de vreo două decenii încoace. Totuși, lecturile lor favorite și inspiratoare sunt Henri de Regnier, Samain, Verhaeren, Rachilde – în scurt: catalogul de la „Mercure de France”. La care se adaogă pentru cei cu gustul grav și puternice trebuințe de idei: Barbusse și Romain Rolland. Acum în urmă de tot suntem, se-nțelege, expresioniști.
Astfel mi se arată publicul nostru literar de azi, considerat în elementele lui cele mai energice și hotărâtoare. În așa situație, Caragiale s-a învechit grozav, disproporționat față de timpul în care a trăit și a scris. Dar de învechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat.
La un an de la apariţia albumului „Life Line”, trupa Holograf mai lansează un hit. Aleasă de fani pentru a fi single, piesa „Deschide-mi inima”, sărbătorind trofeul „Dublu disc de platină”, se încadrează în stilul autentic Holograf, cântând despre iubire, dor şi împlinire.
„Pentru orice merită să facem va trebui să suferim, măcar puțin,” spune fotograful Chris Burkard în timp ce explică obsesia sa pentru cele mai reci, neprimitoare și izolate plaje de pe pământ. Cu fotografii impresionante și povești despre locuri pe care puțini le-au văzut, darămite unde au făcut surf, ne atrage în „cruciada mea personală împotriva monotoniei.”