O presă liberă – ziare, reviste, radio, TV, bloguri – reprezintă coloana vertebrală a oricărei democrații (și un câine de pază esenţial la datorie). Sasa Vucinic, jurnalist din Belgrad, poveștește despre noul lui fond, care susține media prin vânzarea „obligațiunilor pentru presa liberă”.
fără voturi
Încarc...În perioada 1-5 septembrie 2021, Central European Film Festival cheamă publicul la cea de-a cincea ediție a evenimentului „Noua realitate”, în mai multe spații din Timișoara (Aula Magna a Universității de Vest, Garnizoană, Grădina de Vară). În aceste momente, în care realitatea cotidiană e supraîncărcată de schimbări, suntem apostolii unei noi realități, una a ficțiunii prin film. Tema din acest an, „Noua realitate”, este o temă care este deschisă jocului imaginației cu realitatea. Imposibilul imposibil vs. imposibilul posibil.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Emile Gebhart, de la Academia Franceză, fost profesor la Sorbona, scria în ziarul L’Opinion, din 28 martie 1908, următoarele:
„Un fait demeurera, pour les Francais, jusqu’a la fin des temps, incontestable, je dirais meme parole d’Evangile, s’il ne s’agissait d’Ernest Renan et de l’un des gestes les plus significatifs de sa legende. Tant que la memoire des hommes retiendra le nom et la souvenir du grand virtuose, il sera clairement etabli, par son propre temoignage consigne a la Revue des Deux Mondes, qu’en mettant le pied sur l’Acropole d’Athenes, l’ancien sulpicien fut pris comme d’eblouissement, recut un choc analogue a celui qui fit tomber Saint-Paul sur le chemin de Damas et prononca, en l’honneur d’Athena (on l’appelait alors Athene), cette priere, ou cette litanie, glorification de la Raison pure, de la Sagesse et de la Beaute… Toutes les occasions sont bonnes pour rendre aux candides auditeurs ou lectures la Priere sur l’Acropole. On la lut en musique a la statue meme de Renan, a Treguier. L’autre jour, a propos du grand Italien Carducci, mon confrere M. Richepin la rappela aux personnes qui n’y pensaient point. On oublie trop le demi-aveu de Renan, le papier (jauni, si je ne me trompe), retrouve longtemps apres et portant la Priere redigee, toute palpitante encore, au retour a l’Hotel d’Angleterre, rue d’Eole (detail ignore de ces messieurs). On ne reflechit pas assez a la figure meme de cet acte de foi paienne et rationaliste, oeuvre laborieuse d’erudition, plus semblable a la docte compilation d’une Encyclopedie allemande qu’a un elan spontane et naif de mysticisme. Je vois encore, en notre bibliotheque de l’Ecole Francaise d’Athenes ou Renan venait travailler a son gre, les monuments de philologie germanique d’ou il etait si facile de tirer le tresor d’attributs theologiques ou metaphysiques ou esthetiques d’Athena…”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.
Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Cu ocazia Zilei Naționale a României, luni, 1 decembrie 2014, ora 18:00, la Museo Centrale del Risorgimento – Complesso del Vittoriano din Roma are loc inaugurarea expoziției foto-documentare cu titlul „Românii și Marele Război”. Evenimentul este organizat de Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, Ambasada României în Italia, Museo Centrale del Risorgimento – Complesso del Vittoriano din Roma, Muzeul Național de Istorie a României, Arhivele Naționale ale României și Universitatea Babeș–Bolyai din Cluj-Napoca, în colaborare cu Accademia di Romania din Roma, și beneficiază de patronajul Regiunii Lazio, al Provinciei Roma și al Primăriei orașului Roma.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Instituto Cervantes din Bucureşti organizează, sub titlul “Spaţiu Feminin”, în perioada 26 martie – 10 iunie 2013, o serie de proiecţii de lungmetraje semnate de cele mai importante regizoare spaniole. Proiecţiile au loc la Sala de Proiecţii a Instituto Cervantes (bd. Regina Elisabeta 38).
Filmul “Elisa K.” (2011) regizat de Judith Colell, deschide aceasta serie de proiecţii în seara de 26 martie, ora 19:30. Proiecţia are loc în prezenţa regizoarei Judith Colell – vicepreşedinta Academiei Spaniole de Arte şi Ştiinţe Cinematografice şi va fi urmată de discuţii cu publicul. Filmul va rula în v.o. catalană şi subtitrare în engleză. Intrarea este liberă.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
