Muzeul Național de Artă al României deschide expoziția de pictură „Noi și ele – o privire asupra lumii animalelor” a artistului Felix Aftene, la Muzeul Colecțiilor de Artă, din 1 octombrie 2021 și până la 31 octombrie 2021.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Romfilatelia propune colecționarilor o nouă tematică dedicată evenimentelor culturale, prin emisiunea de mărci poștale „Rafael Sanzio, 500 de ani de la trecerea în neființă”, care intră în circulație miercuri, 9 septembrie 2020.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Marţi, 17 septembrie 2019, la ora 18:00, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează, în prezenţa artistului vizual George Păunescu, vernisajul expoziţiei de pictură „Luminile Veneţiei” („Luci di Venezia”). Expoziţia aduce în atenţia publicului, în perioada 17–30 septembrie 2019, în Mica Galerie a Institutului, situată în Cannaregio 2212, 30121 Venezia (VE), 25 de lucrări, ulei pe pânză şi tempera pe carton, cele mai multe dintre acestea lucrate pentru expoziţia personală din oraşul lagunar, ce surprind instantanee peisagistice reprezentative pentru oraşul istoric italian.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

În data de 29 iunie 1994, România semna la Sofia, alături de alte țări dunărene și de Comisia Europeană, Convenția pentru Protecția Fluviului Dunărea. Zece ani mai târziu, în anul 2004, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea decide să celebreze, la 29 iunie, „Ziua Dunării”. Romfilatelia introduce în circulație vineri, 28 iunie 2019, emisiunea de mărci poștale intitulată „Ziua Internațională a Dunării”, având ca temă Dunărea în pictura românească, disponibilă în magazinele Romfilatelia.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Prieten bun, fantomă acuma și tu, nu știu de ce-mi amintesc de tine în seara asta misterioasă…

Afară fulgeră și geamurile întunecate ale odăiei mele se luminează la răstimpuri, ca de apropierea unui albastru flutur uriaș, rătăcit prin noapte. Un suflu de vânt trece și un miros tulburător de floare de tei își face loc și se strecoară în casă, adus de cine știe unde.

Poate mireasma asta ce stăpânea romanticele nopți de iunie ale orașului adolescenței noastre să te fi adus cu ea, sau poate apropierea furtunei ce se pregătește să fi dat simțurilor mele îndurerate o limpezime deosebită.

Acum, o picătură de ploaie, ca o pietricică zvârlită în geamuri, m-a făcut să tresar cu zgomotul ei sec, și nu știu pentru ce, în tăcerea care s-a lăsat mai mare parcă, te văd și mai lămurit.

Să n-aibă oare sufletele pace nici după moarte?

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
Comenteaza! »

„Maupassant a înnebunit fiindcă nu credea în Dumnezeu. Acest nenorocit se îndepărtase absolut, se înstrăinase complet de divinitate.” Așa scriau pe vremuri oameni evlavioși și gingași la suflet. Astăzi s-ar zice poate, de exemplu: Maupassant s-a prăpădit de răul pesimismului, fiindcă n-a putut ajunge la o „concepție unitară de viață”. În amândouă formulele ni se prezintă, cum lesne se poate vedea, același punct de vedere nobil, cum se zice, și sublim. Eu cred că față de păreri ca aceste, mai mult pioase și binecrescute decât inteligente, n-a fost rău că în anii din urmă s-a stăruit cu oarecare băgare de seamă, și fără fraze, asupra bolii lui Maupassant. Cititorului cu educație nu-i strică să audă, chiar și mai des, că nimeni nu poate înnebuni, de-a binelea și fără hiperbolă, numai din desperare metafizică. Iar pentru istoricii literari și biografi este mai de folos, cred, să consulte câteodată psihiatria decât să se încânte cu nu-știu-ce-uri solemne, de o eleganță intelectuală foarte îndoielnică.

Pe istoricii literari îi găsesc, în general, puțin dispuși să admită o puternică influență a bolii asupra producției lui Maupassant. Obișnuit este să se dea o prelungită admirație incomparabilei sale obiectivități, și se acordă numai că, în operele din urmă, apare un caracter oarecare sentimental și duios; ori încă poate: că boala i-a sporit pesimismul. Psihiatrul Wilhelm Lange, care ne-a dat o patografie a lui Hölderlin, excelentă chiar și în părțile curat literare, scrie în studiul său critic asupra psihozei lui Maupassant : „În nuvela Le Horla se aude imbecilitatea paralitică”. Iar mai departe: „Pe când schița fantastică Sur l’eau, din 1881, este încă solid compusă, simplu și lucid scrisă, bucata intitulată Lui, din 1884, cuprinde repetări și interjecții directe ale autorului. În Horla (1887), și încă mai mult în Qui sait (1890), repetările, întrebările, suspensiile se acumulează; iar repetarea, cu evidentă satisfacție, a acelorași cuvinte cu greu găsite ne aduce aminte de perseverențele verbale ale oamenilor beți”.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »