I
Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie a cunoaște bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbii în care el a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin care geniul său și-a făcut drum pentru ca să iasă la lumină. Să vedem dar în ce epocă C. Negruzzi a creat pe Aprodul Purice și pe Alexandru Lăpușneanu, acest cap d-operă de stil energic și de pictură dramatică, în ce epocă el a tradus cu atâta măiestrie Baladele lui V. Hugo și a compus acea colecție de Păcate ale tinereților, ce sunt de natură a pune pe C. Negruzzi în pleiada de frunte a literaților români.

A sosi pe lume într-o țară liberă și civilizată este o mare favoare a soartei; a găsi în acea țară o limbă cultă și avută, pentru a-și exprima ideile și simțirile, este un avantaj imens pentru acei chemați a culege lauri pe câmpul înflorit al literaturii. Un geniu muzical are facilitatea de a produce efecte admirabile de armonie atunci când el posedă instrumente perfecționate; un cultivator harnic și priceput are posibilitate a produce mănoase recolte pe locuri deschise, ce au fost nu de mult acoperite cu păduri spinoase; însă dacă meritele acelui muzic și ale acelui cultivator sunt demne de laudă, nu se cuvine oare cunună de lauri acelui care a inventat și perfecționat instrumentele armoniei, nu se cuvine un respect plin de recunoștință curajosului pionier care a abătut pădurile sălbatice și a pregătit pământul pentru holdele viitorului? Demnul de multă regretare C. Negruzzi a fost unul din acei pionieri literari din România care a înzestrat patria lui cu produceri atât mai prețioase, că ele au fost rodul unui timp contrar dezvoltării spiritului.

Iată un tablou fidel al timpului în care C. Negruzzi a viețuit, a luptat și a produs. El va părea fabulos în ochii oamenilor tineri din generația actuală; însă mulți sunt încă în viață care îl vor recunoaște și-l vor declara exact. Acel tablou arată societatea semiorientală în care C. Negruzzi s-a găsit rătăcit chiar la primii pași ai juneții sale, el, ce avea o inimă fierbinte și un spirit luminat de razele soarelui occidental.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
Comenteaza! »

Comedia „Pacea cu zmeii” a fost scrisă de Valeriu Butulescu în urmă cu două decenii, fiind montată în premieră absolută la Petroşani, în 05.02.1999, în regia lui Marcel Şoma, cu Mihai Clita, George Negraru, Francisca Chorobea şi Florin Plaur în distribuţie (Ce repede zboară timpul! Primii trei realizatori au trecut deja în eternitate!) Premiera piesei „Pacea cu zmeii” a avut loc exact în ziua în care, la Cozia, premierul de atunci, Radu Vasile (decedat şi el între timp) a semnat „tratatul” de pace cu Zmeul Zmeilor de la Confederaţia Sindicatelor Miniere, vestitul Miron Cozma. Suprapunerea „Păcii de la Cozia” cu premiera comediei „Pacea cu zmeii”, deşi pur întâmplătoare, a stârnit ilaritate la centru. Revista „Dilema”, condusă de Andrei Pleşu, se întreba retoric, în chiar titlul unui articol „Coincidenţă sau premoniţie”. Dar a stârnit şi panică la Teatrul din Petroşani. În timpul premierei, când Zmeul Zmeilor intra în scenă cu buzduganul la cureaua de la salopetă, un grup de spectatori înfierbântaţi de evenimentele politice de afară, au scandat îndelung: Coz-ma! Coz-ma! Conducerea teatrului s-a speriat, a înţeles pericolul şi de-atunci piesa nu s-a mai prezentat la Petroşani. Textul s-a jucat totuşi, de profesionişti şi de amatori, având între timp vreo zece premiere, în diverse oraşe din ţară (Bucureşti, Iaşi, Arad, Fălticeni, Craiova, Baia Mare etc.). Trupele au intrat în posesia textului, descărcându-l de pe www.citatepedia.ro, sait care găzduieşte întreaga operă literară a lui Valeriu Butulescu.

Ultima premieră a avut loc pe 18.02.2017, pe scena Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad. Au jucat cu vervă şi mult umor, actorii profesionişti: George Sobolevschi (Făt-Frumos), Oana Florea (Ileana), Lucian Arhire (Zmeul Zmeilor), Alexandru Savu (Pepelea) și Bogdan Manolache (Calul), ultimul aflat la debut. Regia a fost semnată de Dorin Mihăilescu, iar scenografia de Sandu Maftei.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Tr. Aldescu in Teatru, Umor, Ştiri
1 comentariu »

Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj organizează miercuri, 15 ianuarie 2014, de la ora 12:00, o conferinţă din seria „Scriitorul în cetate”, susţinută de Călin Teutişan: „Eminescu, umbra şi „reflectul” vizionar”. Apoi are loc o dezbatere dedicată Zilei Culturii Naţionale, dar şi comemorării, în acest an, a 125 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Veronica Micle. Participă Florina Ilis, Rodica Marian, Constantin Cubleşan, iar moderator este Irina Petraş.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Ştiri
1 comentariu »

Descarcă/citeşte
în format PDF

Începând cu piesa de teatru „Oile Domnului (Satul electronic)”, vom prezenta, într-un ritm lunar, integrala creaţiei dramaturgice semnată Valeriu Butulescu. Îi mulţumim autorului pentru faptul că ne-a acordat dreptul de a include cărţile sale în Biblioteca Citatepedia (în ediţii digitale, desigur).

„Oile Domnului (Satul electronic)” este a cincea piesă de teatru scrisă de Valeriu Butulescu şi una dintre cele mai de succes. Prima dată a fost publicată în 2001 sub forma unui volum cu acelaşi titlu, la Editura Polidava.

Piesa este una caracteristică pentru stilul lui Valeriu Butulescu, atât de cunoscut din aforismele sale: gânduri profunde, camuflate cu umor, aşteptând să fie descoperite prin implicarea personală a fiecăruia. Piesa conţine multe idei şi replici memorabile, uneori chiar aforistice.

Nu întotdeauna lectura unui scenariu e o plăcere, însă „Oile Domnului (Satul electronic)” este un deliciu chiar şi din acest punct de vedere. Umorul face parcurgerea textului vioaie, însă de multe ori simţi nevoia să te opreşti măcar o clipă pentru a medita (şi aici apare avantajul lecturii faţă de vizionarea spectacolului).

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Biblioteca, Dragoste, Noutăţi despre site, Science fiction, Teatru
2 comentarii »