14 martie 2017

O piesă de Valeriu Butulescu, în premieră la Bârlad

Comedia „Pacea cu zmeii” a fost scrisă de Valeriu Butulescu în urmă cu două decenii, fiind montată în premieră absolută la Petroşani, în 05.02.1999, în regia lui Marcel Şoma, cu Mihai Clita, George Negraru, Francisca Chorobea şi Florin Plaur în distribuţie (Ce repede zboară timpul! Primii trei realizatori au trecut deja în eternitate!) Premiera piesei „Pacea cu zmeii” a avut loc exact în ziua în care, la Cozia, premierul de atunci, Radu Vasile (decedat şi el între timp) a semnat „tratatul” de pace cu Zmeul Zmeilor de la Confederaţia Sindicatelor Miniere, vestitul Miron Cozma. Suprapunerea „Păcii de la Cozia” cu premiera comediei „Pacea cu zmeii”, deşi pur întâmplătoare, a stârnit ilaritate la centru. Revista „Dilema”, condusă de Andrei Pleşu, se întreba retoric, în chiar titlul unui articol „Coincidenţă sau premoniţie”. Dar a stârnit şi panică la Teatrul din Petroşani. În timpul premierei, când Zmeul Zmeilor intra în scenă cu buzduganul la cureaua de la salopetă, un grup de spectatori înfierbântaţi de evenimentele politice de afară, au scandat îndelung: Coz-ma! Coz-ma! Conducerea teatrului s-a speriat, a înţeles pericolul şi de-atunci piesa nu s-a mai prezentat la Petroşani. Textul s-a jucat totuşi, de profesionişti şi de amatori, având între timp vreo zece premiere, în diverse oraşe din ţară (Bucureşti, Iaşi, Arad, Fălticeni, Craiova, Baia Mare etc.). Trupele au intrat în posesia textului, descărcându-l de pe www.citatepedia.ro, sait care găzduieşte întreaga operă literară a lui Valeriu Butulescu.

Ultima premieră a avut loc pe 18.02.2017, pe scena Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad. Au jucat cu vervă şi mult umor, actorii profesionişti: George Sobolevschi (Făt-Frumos), Oana Florea (Ileana), Lucian Arhire (Zmeul Zmeilor), Alexandru Savu (Pepelea) și Bogdan Manolache (Calul), ultimul aflat la debut. Regia a fost semnată de Dorin Mihăilescu, iar scenografia de Sandu Maftei.

Valeriu Butulescu felicitând realizatorii spectacolului de la Bârlad

Teodora Spînu, secretarul literar al teatrului bârlădean, făcea următoarea declaraţie în cotidianul „Obiectiv” din Vaslui:

Spectacolul, având subtitlul «Poveste de adormit adulții», este o comedie în care se reinterpretează basmul clasic «Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana». Cele două personaje celebre sunt surprinse într-o ipostază cotidiană, fiind preocupate de banalitatea traiului de zi cu zi. Basmul este, cumva, răsturnat – palatul este o garsonieră, Ileana nu mai este o tinerică, iar numele de Făt-Frumos nu este suficient pentru a plăti facturile. Întreaga acțiune se desfășoară în jurul lui Făt-Frumos, acum șomer, care nu poate să accepte realitatea. Cu mult umor și sarcasm, acțiunea aduce în prim-plan mândria și neacceptarea condiției.

Valeriu Butulescu a asistat la premieră, fiind invitatul special al directorului Marcel Anghel. La sfârşit, autorul a declarat:

Mulţumesc întregului colectiv al teatrului bârlădean! Acest spectacol m-a încântat! Regizorul Dorin Mihăilescu şi scenograful Sandu Maftei au dat o interpretare deosebită acestui text. Umorul abundă. Bogdan Manolache s-a dovedit a fi un Cal ieşit din comun, care cântă cursiv la chitară solo, deplasându-se prin scenă, biped, desigur, dar cu o eleganţă cabalină desăvârşită. Oana Florea – o Ileană matură, adică şi frumoasă şi înţeleaptă,- domină toate celelalte personaje (masculine). Sub masca policromă a lui Pepelea, Alexandru Savu este un moderator hazliu, dar foarte eficient al coabitării dintre bine şi rău, asigurând contrapunctul. Lucian Arhire, cu statura sa de baschetbalist, creează un Zmeu şarmant, cu înclinaţii de diplomat, cu mare succes în dragoste. Rolul cel mai greu este interpretat cu dăruire şi implicare patetică de George Sobolevschi, un Făt Frumos cam pântecos, pensionat cu limită de vârstă, care încă mai visează la fapte de arme, poate şi unde e nemulţumit de valoarea punctului de pensie, insuficient pentru un fost voinic, chiar după recenta majorare. Nota zece şi administraţiei locale, prezentă la premieră, în frunte cu primarul Dumitru Boroş. S-a râs copios chiar dacă actorii s-au întrecut în aluzii muşcătoare, unele chiar în afara textului. În final, mă bucur că teatrul meu are audienţă pe scenele moldave. După Iaşi, Roman, Piatra Neamţ, Botoşani, Bălţi, Focşani, Galaţi, iată că şi Bârladul ia în serios umorul meu dramaturgic.

În decursul a trei săptămâni, spectacolul a fost jucat la Bârlad, Reşiţa şi Huşi. Pe 14 martie „Pacea cu zmeii” se joacă pe scena din Tecuci. Vor urma alte scene, mari şi mici.