9 iunie 2020
Iertare, ilustrissime Alvaro Cunqueiro, că am împrumutat titlul celebrului tău roman, “Omul care semăna cu Oreste”! Dar se potrivea atât de bine cu eroul din acest mini-eseu încât am comis plagiatul. Sper a-mi fi iertată fapta, pentru că déjà am recunoscut-o!
Pe închipuitul Oreste din aceasă descriere l-am cunoscut cu mulți ani în urmă. Încerca marea cu degetul, alegând să facă un doctorat, sub coordonarea mea, în hăţişul încă nedesluşit până la capăt, care se cheamă «Managementul fluxurilor de materiale». A reuşit cu greu, întrucât, fiind torturat de boala mintală a nefericitului Oreste, era tot timpul bântuit de neîndurătoarele Erinii, deşi nu împlinise, în fapt, cerinţa codului grecesc al onoarei de a răzbuna presupusa asasinare a tatălui său. Dar, în mintea lui, planul misiunii era déjà conturat, căci scotocise prin toate hârtiile ce ar fi putut să-i dea dezlegarea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Memorii
6 aprilie 2016
Editura Fides din Iaşi a publicat volumul de poeme „Umbră lucidă”, semnat de Ionuţ Caragea. Cartea conţine 47 de poeme scrise de autor în anul 2016. Prefaţa volumului îi aparţine criticului literar Maria-Ana Tupan, tehnoredactor a fost Dumitru Scorţanu (directorul editurii Fides), iar ilustraţia copertei a fost realizată de Ionuţ Caragea.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Poezii, Ştiri
29 iulie 2015
Autoarea acestui volum este o „recidivistă” într-ale scrisului, având deja publicate trei volume în afara celui pe care-l prezentăm aici, primul apărând în anul 1986, la Editura „Albatros” („Aminteşte-ţi de o primăvară timpurie”). Au urmat „Cugetări” (Craiova, Ed. „Sitech”, 1995) şi romanul istoric „Moştenitorul” (Craiova, Ed. „Sitech”, 2004).
Cele 582 de cugetări şi reflecţii din volumul cu acelaşi titlu sunt grupate în 54 de titluri tematice, ordonate alfabetic: „Adevăr şi minciună”, „Bine şi rău”, „Calităţi şi defecte” etc. Sunt multe cugetările şi reflecţiile doamnei Cozian care mi-au atras atenţia, inclusiv prin faptul că unele dintre ele sunt asemănătoare, cel puţin ca subiect, cu ale mele. Voi da doar câteva exemple, întrucât o exegeză comparativă ar necesita un spaţiu mult prea mare.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Marian Pătraşcu in Aforisme, Cărţi, Impresii despre cărţi
24 noiembrie 2010
Presupusa iminentă moarte a lui Gabriel Garcia Marquez a adus cu sine una dintre cele mai ciudate farse care a avut loc vreodată. În mai 2000, marele scriitor era supus la tratament pentru un cancer limfatic care îi fusese descoperit de puțină vreme. Iar în timpul acela când toată lumea aștepta cu sufletul la gură vești despre starea de sănătate a scriitorului, apare în cotidianul La Republica din Peru vestea cum că scriitorul și-ar lua rămas bun de la toată lumea printr-un poem intitulat “La Marioneta”. Vestea s-a răspândit apoi și în Mexic, iar cotidianele de-acolo publică și ele poemul. Deși era destul de siropos și plin de tot felul de clișee ce nu erau specifice unui mare autor, acest lucru n-a contat și oamenii au fost adânc impresionați de aceste ultime cuvinte de rămas bun ale autorului, printre care și unul dintre prietenii autorului, regizorul indian Mrinal Sen, care a declarat unui ziar din India că poemul îi stârnise puternici amintiri cu privire la cei 20 de ani de prietenie dintre cei doi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Răzvan Sebeş in Atribuiri eronate, Poezii
13 octombrie 2009
Recent, Minimax a lansat o amplă campanie naţională de popularizare a lecturii ce beneficiază de implicarea a numeroase biblioteci din întreaga ţară. Amplul proiect de promovare, denumit „Plăcerea lecturii”, ce se desfăşoară în perioada 1 octombrie – 30 noiembrie 2009, se bucura, de asemenea, de sprijinul Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR).
În calitate de partener al popularului canal de televiziune pentru copii Minimax, iniţiatorul şi organizatorul principal al campaniei, ANBPR şi-a asumat rolul de a facilita implementarea acestui program la nivelul reţelei proprii de filiale. În acest sens, Asociaţia a apelat la principalii responsabili din cadrul structurilor sale teritoriale, pentru a găzdui şi facilita bună implementare a acestui program.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Alexandru Uvra in Ştiri
26 noiembrie 2008
Eugen Ionescu este, îndeobşte, recunoscut drept părintele teatrului absurd, pe care l-a scris însă în limba franceză – dintr-o repudiere vehementă şi definitivă a românismului (aşa s-a spus, dar am mai putea discuta asta…). Cele mai reuşite scrieri în limba română sunt eseurile reunite în volumul intitulat „Nu”, pentru care un juriu i-a acordat un premiu pentru „scriitori tineri needitaţi”. Lucrarea va stârni un uriaş scandal în epocă şi va fi respinsă la publicare, apărând totuşi în 1934 la Vremea. Ediţia va avea pe contrapagina de titlu următoarea notă: „Operă selecţionată şi publicată de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi, cu împotrivirea a doi din cei şapte membri ai comitetului.” Cei doi erau Tudor Vianu (care şi-a şi dat demisia în semn de protest pentru această premiere) şi Şerban Cioculescu. Ceilalţi erau: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ion I. Cantacuzino, Romulus Dianu – pe toţi, scriitorul îi “atinsese” în manuscrisul pe care li-l trimisese spre citire şi premiere.
După o metodă care îi va deveni proprie, cartea produce uimire, derută şi comic irezistibil. Autorul atacă figurile uriaşe ale literaturii române din acea vreme (am selectat aici fragmente despre Tudor Arghezi, Ion Barbu şi Camil Petrescu), susţinând injurios că ei nu ar fi creat o operă valabilă, deconspirând, în final, miza polemică şi ludică, totul într-un discurs imbatabil din punct de vedere logic şi extrem de valoros la nivelul argumentării.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi, Fragmente literare
3 voturi