Duminică, 1 februarie 2014, de la ora 11:30, Librăria Humanitas de la Cişmigiu găzduieşte lansarea volumului „Din filigrane şi surâsuri. Portrete suprapuse” de Ion Valjan, o ediţie îngrijită de Micaela Gulea. La eveniment participă Ioana Pârvulescu, Micaela Gulea, Vlad Russo şi Victor Rebengiuc.
Continuare »
fără voturi
Încarc...
Pe piedestalul lui de marmoră, din ziua solemnă când buciumul a sunat prelung și alba pânză ce-l acoperea a căzut ca luată de vânt, pe calul de bronz, cu piciorul ridicat, gata parcă să pășească de pe soclu, înțepenit puternic în scări, ținând în dreapta buzduganul, cu cununa de bronz pe creștet, Ștefan-Vodă privește parcă înaintea lui peste veacuri.
De-a dreapta și de-a stânga, tunurile mute străjuiesc, și vântul toamnei târzii, trecând cu suflarea lui rece, îi murmură parcă un cântec trist, o întâmplare străveche, un basm din vremuri legendare.
Soarele l-a luminat cu strălucirea lui de foc, ploi de primăvară l-au spălat, iernile i-au schimbat pe rând hlamidele de hermină, și anii au trecut tot mai mulți, tot mai mulți…
Continuare »
fără voturiÎncarc...Ne aflăm în anul 432 înaintea erei noastre. Când soarele răsare peste Atena, Pheidias e deja în întârziere la lucru. El este constructorul șef al Partenonului – cel mai nou și cel mai mare templu din Atena – și când el ajunge la șantier, oficialii orașului îl acuză de deturnarea aurului pe statuia templului. El trebuie să-și dovedească nevinovăția până la apusul soarelui sau va fi judecat. Mark Robinson prezintă o zi din viața unui arhitect grec.
fără voturiÎncarc...E un amurg misterios de toamnă, și umbra urcată în negrii chiparoși coboară încet și se întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țârâituri pierdute…
Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum când fluturii de ziuă și-au strâns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună.
Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întâiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui de peste zi. De o parte și de alta a lespezilor, florile roze de leandru înduioșează întunericul și se leagănă în vârful crenguțelor șterse de umbră, parcă ar pluti în aer. O mireasmă amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vântul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rând toate miresmele.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
