16 aprilie 2012

Constelaţii diamantine nr. 4/2012

Chiar de Paşte, a apărut numărul 4 din 2012 al revistei de cultură „Constelaţii diamantine”. Toate numerele sunt disponibile gratuit în Biblioteca Citatepedia.

Desigur, tema pascală este prezentă în mai multe materiale, inclusiv în ilustraţiile picturale. În rest, multă poezie (în versuri, dar şi în articole), epigrame, alte texte interesante.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 16 ianuarie 2012

Eminescu la a 162 aniversare de la naștere

Acum la mijloc de ianuarie se petrec 162 de ierni de când Mihai Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru românesc. De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.

Şi totuşi…

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 26 octombrie 2011

Românii de pe Ring

Institutul Cultural Român din Viena lansează în data de 3 noiembrie 2011 ghidul cultural „Românii de pe Ringstraße“, o premieră editorială absolută în peisajul publicistic vienez, dedicată marilor personalităţi româneşti al căror destin, fie şi numai temporar, sau biografie profesională au marcat istoria multiculturală a fostei capitale imperiale.

„Românii de pe Ringstraße“ este primul ghid turistic în seria volumelor deja existente consacrate Vienei “maghiare”, “turceşti”, “slovene”, “italiene”, “iudaice” ş.a.m.d. Acestea sunt monografii clasice, fără componenta specifică şi utilitatea unui ghid turistic.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 15 februarie 2008

Titu Maiorescu sau de ce scriem româneşte

Titu MaiorescuCând vine vorba despre aurul greu al literaturii române, despre ceea ce numim în mod tradiţional „Epoca Marilor Clasici”, trei sunt numele pe care mulţi dintre noi le nimeresc cu uşurinţă (Eminescu, Creangă şi Caragiale), pe altul îl pomenesc cei o ţâră mai atenţi la şcoală (Slavici – cel mult ţinut în umbră din motive neimportante pentru literatură), dar pe cel de-al cincilea puţini îl asociază cu noţiunea de „mare scriitor” – Titu Maiorescu. Asta deoarece critica literară este un domeniu mai dificil de digerat, şi nu e atât de evident de apreciat valoric. Sunt câteva lucruri pe care, însă, ar trebui să le ştim despre „eminenţa cenuşie” a zorilor literaturii române (cel care ni i-a dat chiar pe Eminescu, Creangă, Caragiale şi Slavici), iar pe unele dintre lucrurile astea (cele care mi-au stârnit mie interesul) le voi ilustra folosind un extraordinar studiu critic, intitulat „Contradicţia lui Maiorescu” de Nicolae Manolescu (ediţia a doua, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973).

Imaginea pe care o avem despre Eminescu astăzi e 100% produsul gândirii maioresciene. Este, dacă vreţi, unul dintre cele mai bune exemple de creare a unei „imagini publice” fără cusur, de pe urma căreia poetul suferă, oarecum, şi astăzi.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 10 ianuarie 2008

„Comediile d-lui I.L. Caragiale” de Titu Maiorescu

Titu MaiorescuO noapte furtunoasă, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului – cine din cei ce se duc la teatrul român nu a văzut una sau alta din aceste comedii? Mulţi cunosc pe cea dintăi, mai toţi pe cea de-a treia şi câţiva pe celelalte.

De meritat toate merită să fie cunoscute şi, după părerea noastră, lăudate – toate fără excepţie.

Publicul primelor reprezentări a judecat altfel. Scrisoarea pierdută a avut un succes mare; şi Noaptea furtunoasă a avut succes; dar Conul Leonida, jucat pe o scenă de a doua mână, nu a plăcut; şi D-ale carnavalului a fost fluierată.

Foarte bine!

Este însă vremea să ne explicăm o dată asupra acestor lucruri, dacă se poate; şi cine ştie de nu se va putea? În materie de gust literar – ce e drept – discuţia e totdeauna grea, şi e grea mai ales acolo unde lipseşte încă tradiţia literară şi prin urmare comunitatea de idei în privinţa operelor ce le numim frumoase.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 7 voturi
Încarc...


Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

februarie 2020
L Ma Mi J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii