Despre trupa Mes Quins s-a spus că sunt cei mai interesanţi “newcomeri” ai scenei alternative autohtone şi reprezentanţi de seamă ai curentului românesc de synth-pop cu accente disco-punk şi electro-kitsch. „Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! este o piesă despre infatuare, autosuficienţă şi parvenitism. Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! ţipă chitaristul când nu e recunoscut de nimeni într-o încăpere. Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! exclamă fotograful când o femeie leşină la metrou. Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! spune actorul când e coadă la bar. Dar mai ales, Lăsaţi-mă să trec, sunt artist! este o piesă despre oamenii creativi care se iau prea mult în serios”, spune Ovidiu de la Mes Quins.
Dacă spui Bucureşti, muzică şi dans, proiecţii şi efecte vizuale, te gândeşti aproape automat la un spectacol modern de divertisment. Numai că, după cum spune chiar titlul spectacolului regizat de Carmen Lidia Vidu, „C’est pas une chanson d’amour„. Este o „nebunie” dulce-amăruie, care încearcă să scoată iar la iveală miezul esenţial, retras în cochilie.
Sâmbătă, 27 septembrie 2008, ora 21:30, la Club Fabrica, are loc premiera spectacolului despre sunetul şi imaginea Bucureştiului „C’est pas une chanson d’amour”, regizat de Carmen Lidia Vidu. Distribuţia este alcătuită din Marius Manole, Florentina Ţilea, Istvan Teglas şi Paul Dunca. Scenografia este semnată de Doru Zanfir, video/multimedia de Cristian Gherghel, sunet/muzică de Ovidiu Chihaia.
Încarc...