Pe 14 septembrie 2008, prea devreme, a plecat dincolo de această viaţă marele actor Ştefan Iordache. În memoria sa, iată o secvenţă din unul dintre cele mai importante filme ale carierei sale: „Cel mai iubit dintre pământeni”, în care l-a interpretat pe Petrini.
Fragmente din volumul lui Nicolae Manolescu – „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc„, capitolul „Cel din urmă ţăran”, pp. 250-293 (Editura Gramar, Bucureşti, 2006):
„Originalitatea primelor nuvele ale lui Marin Preda provine dintr-un anumit comportament al naratorului. El nu mai este omniscient, dar nu adoptă decât aparent o perspectivă interioară, legată de personaje. În Calul sau Colina perspectiva este aceea „din afară”. În În ceată sau O adunare liniştită, personajul care relatează e mai puţin interesant ca „reflector”, ca o psihologie ce se dezvăluie spontan, decât ca un virtuoz în materie de povestire şi nu simţirea ultragiată a lui Resteu sau supărarea candidă a lui Paţanghel formează obiectul explorării, ci modul însuşi al povestirii. Din perspectiva aleasă de narator, conştiinţa personajelor rămâne, deci, sau neimportantă sau necunoscută. O strategie a omisiunii? Datele întrebării ar trebui poate inversate: cu alte cuvinte, poate că există ceva în realitatea însăşi, socială, morală, în omul pe care proza lui Marin Preda îl zugrăveşte, care îl împiedică pe narator să ne spună mai mult decât ne spune despre ele; poate că nu naratorul ascunde unele laturi ale lumii, dar lumea însăşi i se sustrage de la un punct înainte.”
Criticii denunţă „pornoşagurile la vrac”, considerând că, după ’70, adevăratele romane de dragoste au fost scrise de Marin Preda, Gellu Naum şi Mircea Cărtărescu.
În prezent, în romanul modern, se pune un accent nu pe o poveste de dragoste, ci pe una de sex, afirmă criticul Nicolae Manolescu. Scriitorul Mircea Cărtărescu spune că romane de dragoste siropoase, kitsch, de consum au existat dintru-nceput şi se scriu şi azi, în varianta lor „hard”, „erotizată din plin”, iar Mircea Mihaieş vorbeşte chiar de „pornoşagurile la vrac” ale generaţiei ultime de prozatori.