– Omorâți-l!.. Împușcați-l!.. Împușcați ticălosul chiar acum!. Omorâți-l!.. Tăiați gâtul ucigașului!.. Omorâți-l, omorâți-l! – strigau voci bărbătești și femeiești din gloată.
O uriașă gloată escorta pe o stradă un om legat. Acest om, înalt, semeț, pășea ferm înainte, cu capul sus. Pe fața lui frumoasă, curajoasă, se citea disprețul și ura față de oamenii ce îl înconjurau. Era unul din acei oameni care în războiul poporului împotriva puterii luptă de partea puterii. El a fost capturat și acum era dus la execuție.
„Ce să-i faci! Puterea nu e mereu de partea noastră. Ce să-i faci? Acum ei conduc. Dacă e să mor – fie-așa atunci, înseamnă că așa trebuie”, – gândea acest om, și, dând din umeri, răspundea cu un zâmbet rece strigătelor gloatei.
– E polițistul, încă de dimineață împușca în noi! – strigau în gloată.
Librăria Humanitas de la Cişmigiu aşteaptă publicul joi, 15 iunie 2017, ora 19:00, la lansarea volumului „Evanghelia pe scurt” de Lev Tolstoi, recent apărut la Editura Humanitas, cu traducerea şi prefaţa semnate de Wilhelm Tauwinkl şi însoţit de un cuvânt înainte al autorului. La eveniment participă Wihelm Tauwinkl, Teodor Baconschi şi Tatiana Niculescu.
Filozoful Ludwig Wittgenstein spunea într-o scrisoare:
Ai citit „Evanghelia pe scurt” a lui Tolstoi? Aş putea spune că, la vremea ei, cartea asta m-a ţinut în viaţă. Dacă n-o ştii, atunci n-ai cum să-nţelegi ce înrâurire poate avea asupra cuiva.
Wilhelm Tauwinkl, traducătorul cărţii, precizează:
Cititorii de toate convingerile ar avea de câştigat citind această lucrare, deoarece modul în care procedează Tolstoi dovedeşte că mesajul lui Isus Hristos are ceva de spus şi celor care nu se regăsesc în structurile bisericeşti vizibile. „Evanghelia pe scurt” aduce în prim-plan învăţătura lui Isus şi necesitatea urmării acesteia. În fond, la ce i-ar folosi unui creştin să-şi însuşească diferitele subtilităţi ale dogmelor, dacă aderarea la aceste mistere sublime s-ar reflecta doar în repetarea unor ritualuri şi în respectarea unor obiceiuri? Tolstoi susţine în mod radical urmarea învăţăturii lui Hristos ca o cale a desăvârşirii. Sperăm că apariţia acestui volum să dea naştere unor reflecţii, în toată libertatea, asupra locului învăţăturii Evangheliei în viaţa personală şi în societate.
Accesul la eveniment este gratuit şi se face pe baza unei rezervări prelabile prin Eventbook.
La Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, a apărut „Ultima gară” de Jay Parini, un roman despre ultimul an din viaţa lui Tolstoi.
Pornind de la fapte reale consemnate în jurnalele membrilor familiei şi ale prietenilor scriitorului rus şi, mai ales, de la însemnările acestuia, Jay Parini reconstituie povestea ultimului an din viaţa lui Lev Tolstoi. Vocile narative se împletesc, iar din istorisirile soţiei sale Sofia Andreevna, ale discipolului său Certkov, ale secretarului său Bulgakov şi ale altor apropiaţi, cititorul descoperă drama unui om sfâşiat de contradicţii, deopotrivă blând şi impulsiv, genial şi naiv, idolatrizat şi manipulat, iubit şi hulit.
Suntem în anul 1910. Rusia a trecut printr-o revoluţie. Lev Tolstoi şi-a publicat deja capodoperele „Anna Karenina” şi „Război şi pace”. E adulat în ţară şi în lume. Dar faima are preţul ei. Sfâşiat între „religia” sărăciei, pe care a îmbrăţişat-o cu speranţa celui care vrea să-şi salveze sufletul, şi traiul fastuos impus de soţia sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu îşi găseşte liniştea. Dornic să i se piardă urma, părăseşte Iasnaia Poliana, locul în care şi-a petrecut aproape întreaga viaţă. În spatele misterioasei fugi stă însă un şir de evenimente tumultuoase pe care Parini le aduce la lumină din jurnalele şi însemnările care au însoţit fiecare clipă a existenţei marelui scriitor rus.
La Humanitas Multimedia a apărut varianta audio a nuvelei „Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi, în excelenta lectură a lui Victor Rebengiuc.
Nu se poate, nu se poate şi totuşi aşa este. Într-o zi, Ivan Ilici înţelege că e muritor. A învăţat asta şi la şcoală: oamenii sunt muritori, Caius este om, deci Caius este muritor. Omul în general trebuie să moară. El însă nu e om în general, el nu este Caius, el e Ivan Ilici! El e un om care a avut întotdeauna un trai plăcut, cuviincios, conform cu regulile societăţii. De aici începe una dintre cele mai răscolitoare cărţi care s-au scris vreodată. Moartea lui Ivan Ilici este mai ales viaţa lui Ivan Ilici. Viaţa uitucului Ivan Ilici. Viaţa muritorului Ivan Ilici.
Iată câteva fragmente din romanul „Război şi pace” de L.N. Tolstoi, tradus în româneşte de Ion Frunzetti şi N. Parocescu. Secvenţele selectate alcătuiesc un portret interesant al împăratului Napoleon Bonaparte (15 august 1769 – 5 mai 1821), privit mai mult ca învins al Rusiei decât cuceritor al lumii. Fără a oferi o rezolvare a problematicii romanului, rândurile de mai jos pot ajuta la stabilirea şi înţelegerea mecanismului de interpretare a faptelor eroilor, aşa cum îl concepe Tolstoi: istoria nu este nicidecum rezultatul voinţei liderilor.
Premisa întregului roman, precizată (ca de o voce din off) de unul dintre personaje:
Poate nu înţeleg eu nimica, dar Austria n-a dorit niciodată şi nu doreşte nici azi războiul. Ea ne trădează. Rusia, ea singură, trebuie să fie salvatoarea Europei! Binefăcătorul nostru cunoaşte înalta sa chemare şi-i va fi credincios. E singurul lucru în care cred! Bunului şi minunatului nostru suveran îi revine acest măreţ rol în lume; şi el e aşa de virtuos şi de mărinimos, încât Dumnezeu nu-l va părăsi şi-l va ajuta să-şi împlinească menirea de a strivi hidra revoluţiei, întruchipată de acest ucigaş şi scelerat, şi care în clipa de faţă e şi mai înspăimântătoare. Noi va trebui să răscumpărăm, singuri, sângele celui nevinovat. În cine, mă rog, ne putem pune nădejdea?… Anglia, cu spiritul ei negustoresc, nu va înţelege, şi, de altfel, nici nu e în stare să înţeleagă toată măreţia sufletească a împăratului Alexandru. Ea a refuzat să părăsească Malta. Vrea să găsească, caută, un gând ascuns în acţiunile noastre. Ce i-au răspuns ei lui Novosilţov?… Nimic. N-au înţeles şi nu pot înţelege spiritul de abnegaţie al împăratului nostru, care nu vrea nimic pentru el însuşi şi vrea totul pentru binele omenirii. Şi ce-au făgăduit, mă rog? Nimic. Dar nici cât au făgăduit n-au să facă! Iar Prusia, ea a şi declarat că Bonaparte e de neînvins şi că Europa întreagă n-are nici o putere în faţa lui… Eu nu cred nicio vorbă din tot ce îndrugă Hardenberg, şi nici Haugwitz. Cette fameuse neutralité prussienne, ce n’est qu’un piège. Nu cred decât în Dumnezeu şi în destinul sublim al iubitului nostru împărat. El va salva Europa !…
– Omorâți-l!.. Împușcați-l!.. Împușcați ticălosul chiar acum!. Omorâți-l!.. Tăiați gâtul ucigașului!.. Omorâți-l, omorâți-l! – strigau voci bărbătești și femeiești din gloată.
Încarc...
