Film Society of Lincoln Center şi Jacob Burns Film Center din New York găzduiesc, între 4 şi 8 decembrie 2014, respectiv 5 şi 10 decembrie 2014, cel mai important festival de film românesc din SUA, „una din «comorile anuale» prezentate de Film Society of Lincoln Center,” după cum a fost descris de cotidianul The New York Times. Making Waves: New Romanian Cinema oferă publicului newyorkez o selecţie concentrată şi echilibrată, care evidenţiază tendinţele filmului românesc actual prin highlight-urile anului, dar care, ca de obicei, se întoarce şi în trecut, la filme esenţiale ce trebuie descoperite de publicul american.
Luni, 19 aprilie 2010, Uniunea Teatrală din România (UNITER) a înmânat, în timpul tradiţionalei sale gale, care a ţinut până după miezul nopţii, premiile pentru activitatea teatrală din anul trecut, dar şi pentru întreaga activitate. Gala celei de-a XVIII-a ediţii a premiilor UNITER a fost transmisă în direct la TVR 1 şi Radio România Cultural, dar şi pe internet.
Marele premiu al ediţiei din 2010, cel pentru cel mai bun spectacol, a fost obţinut de „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, regizat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” din Timişoara.
De remarcat că, pentru prima dată după mulţi ani, teatrele din Bucureşti au obţinut mai multe premii unor decât cele din provincie, cu „Un duel” (Teatrul Naţional Bucureşti – două premii, pentru actori în rol secundar) şi „Casa Zoikăi” (Teatrul de Comedie – două premii, pentru actori în rol principal).
Sâmbătă, 28 februarie, şi duminică, 1 martie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Odeon au loc primele reprezentaţii ale spectacolului „Epopeea lui Ghilgamesh”, în versiunea teatrală a lui Dragoş Galgoţiu.
Regizorul Dragoş Galgoţiu a declarat: “Ceea ce mă atrage, ceea ce m-a atras să fac Ghilgamesh pe o scenă de teatru, ceea ce mi s-a părut enorm de seducător în prima poveste scrisă a lumii, povestea în care cineva caută fericirea, se ia la bătaie cu imposibilul, apoi e tulburat de moarte şi vrea nemurirea, vrea mereu ceva imposibil, ceea ce m-a atras e posibilitatea de-a trăi sau de-a retrăi pe scenă un vis al omenirii, unul dintre visele pe care le avem în noi, e desenat în noi, e scris în carne sau în suflet, nu e un vis personal, nu e o dorinţă personală, e mai intens, mai dureros, mai adânc înauntru, trăieşte în noi, e ca un secret mare, e ceva care animă iraţional gesturile multor oameni, îi împinge spre ceva necunoscut, tulburându-i…”
Încarc...