Fascinaţi an de an de ofertele mereu surprinzătoare ale amfitrionilor buzoieni – Casa de cultură „Ion Caraion” (director Viorel Pietrăreanu) şi Cenaclul său de umor (preşedinte Mihai Sălcuţan), iată-ne ajunşi pe nesimţite la ediţia a X-a, jubiliară, a prestigiosului festival.
Întâlnirea din 2009 a debutat în forţă, în după-amiaza zilei de 8 mai, la Primăria Municipiului Buzău, unde au fost rostite cuvinte de bun venit şi adresate urări de succes festivalului, de către Mihai Sălcuţan, Viorel Pietrăreanu, viceprimarul Marcel Ciolacu şi preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Corbu, iar invitaţilor la festival şi gazdelor (organizatori, sponsori) li s-au acordat deopotrivă diplome în rang de „Distincţie aniversară”, „ca semn de preţuire şi de recunoaştere a sprijinului acordat de-a lungul anilor festivalului, mişcării epigramatice buzoiene şi afirmării sale în spaţiul cultural naţional”.
De la stânga: Mihai Sălcuţan, George Corbu, Viorel Pietrăreanu, Mihai Cimpoi, viceprimar mun. Buzău, viceprimar mun. Buzău, Ştefan Cazimir, Nicolae-Paul Mihail
A împărţit laurii pentru “Brokeback Mountain” cu Michelle Williams, Jake Gyllenhaal şi regretatul Heath Ledger, a trăit “infernul” modei lângă Meryl Streep în “Diavolul de îmbracă de la Prada”, a intrat în pielea lui Jane Austen în “Becoming Jane”, s-a aliat cu Steve Carell în misiunea “Get Smart”, iar acum ne surprinde în rolul profund şi impresionant care i-a şi adus nominalizări la Oscar şi la Globul de Aur: Anne Hathaway, acum pe DVD în “Rachel se mărită” (“Rachel Getting Married”), “cel mai bun film al anului” – după cum a scris David Edelstein în New York Magazine.
La Humanitas Multimedia a apărut audiobook-ul „Împăratul muştelor” de William Golding, 3 CD-uri cu o durată totală de 3:10, în lectura actorului Mihai Bendeac.
Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceşte busola. O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrebarea: este libertatea absolută calea spre paradis?
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, şi în lumea asta era un păcurar bătrân şi o păcurăriţă, care aveau trei fete: Ana, Stana şi Lăptiţa.
Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă, încât oile încetau a paşte când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptiţa, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui şi cu păr moale ca lâna mieluşeilor, era frumoasă — mai frumoasă decât surorile sale împreună — frumoasă cum numai dânsa era.
Câţi au murit împuşcaţi pe fâşie sau tăiaţi de elicea bărcii grănicereşti în apele învolburate ale Dunării, Dunăre a lor şi a părinţilor lor? Sunt nopţi de iarnă în care parcă vântul plânge deasupra apelor negre şi friguroase, şuieră şi zgârâie gheaţa din margini, gheaţă lucioasă, gheaţă reflectată rece în ochiul de lună, gheaţă care parcă deschide o gură urâtă, schimonosită, care strigă în întuneric: „vă blestem!”.
Câţi au murit sufocaţi în cală de vapor, murind de foame sau de sete, în miros de excremente, în necaz şi durere, moarte pe care nu o dorea nimeni? Bătăile în miez de noapte în unităţile grănicereşti, cu cablu de oţel, udaţi cu furtunul de pompieri, cu scândura cu nisip legată pe spate şi bâta lovind în ea pentru distrugere de organe interne şi moarte rapidă fără urme, constituia răsplată pentru îndrăzneala de a vrea să fii liber, răsplată dată de ciracii şi asasinii regimului comunist.