17 ianuarie 2017
Editura Humanitas Fiction aşteaptă publicul la Librăria Humanitas de la Cişmigiu miercuri, 18 ianuarie 2017, ora 19:00, la o întâlnire dedicată volumului „Femeia cu buchet de flori şi alte povestiri” de Mo Yan, prima antologie de proză scurtă publicată în România a scriitorului laureat cu Premiului Nobel pentru literatură în 2012. La întâlnire vorbesc Luminiţa Bălan, profesor universitar, coordonatorul Institutului Confucius al Universităţii din Bucureşti şi traducătoarea cărţii aflate în dezbatere, Florentina Vişan, profesor universitar, traducător şi unul din cei mai apreciaţi exegeţi români ai culturii chineze şi Mugur Zlotea, lector universitar, traducător şi membru al Departamentului de Limbi şi Literaturi Orientale, secţia Chineză a Universităţii din Bucureşti. Întâlnirea este moderată de Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
16 ianuarie 2017
Pot piețele globale de capital să devină catalizatori pentru schimbare socială? După spusele expertului în investiții Audrey Choi, persoanele fizice dețin aproape jumătate din capitalul global, având astfel puterea de a face o schimbare prin investirea în companii care promovează valorile sociale și sustenabilitatea. „Astăzi, mai mult decât oricând, avem oportunitatea de a genera schimbare,” spune ea. „Așadar, schimbați-vă perspectiva. Investiți în schimbarea pe care vreți să o vedeți în lume.”
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
13 ianuarie 2017
Ben Affleck, laureat al premiului Oscar, a regizat și produs thrillerul dramatic „Legea nopții” („Live by Night”), în care joacă și rolul principal, şi care revine pe marile ecrane din 13 ianuarie 2017. Affleck s-a ocupat și de scenariu, adaptând bestsellerul lui Dennis Lehane, aceasta fiind cea de-a doua colaborare dintre cei doi, după aclamata dramă „Dispărută fără urmă”. Din distribuția filmului mai fac parte și Elle Fanning, Brendan Gleeson, Chris Messina, Sienna Miller, Zoe Saldana și Chris Cooper („Hoțul de orhidee”), laureat al premiului Oscar.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Video, Ştiri
2 ianuarie 2017
Încă un an a trecut şi privim în urmă pentru a ne bucura de realizări, dar şi pentru a trage învăţăminte.
În 2016, Citatepedia.ro a rămas acelaşi lider de audienţă în spaţiul cultural-literar, la mare distanţă de concurenţă. Pe de altă parte, audienţa a rămas cam la nivelul din ultimii doi ani, aşa că atingerea unor noi recorduri încă rămâne o provocare.
Conţinutul a crescut şi în 2016 cu 22.000 de citate – exact ca în 2015. Cei mai harnici participanţi au fost, în ordinea numărului de adăugări: Micheleflowerbomb (care în total a trecut de un incredibil 46.000!), Cornelia Georgescu (tot o „veterană”, cu un total de peste 26.000), George Aurelian Stochiţoiu, Simona Enache şi Veronica Şerbănoiu. Mulţumiri tuturor pentru contribuţie, este minunat ce faceţi!
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
29 decembrie 2016
Aveam de gând să scriem o schiță critică despre talentatul și simpaticul nostru nuvelist Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Spre acest sfârșit am citit multe din criticile ce s-au scris despre dânsul și, citindu-le, ne-am schimbat ideea; ne-am hotărât să spunem câteva cuvinte despre critica noastră, despre cum este ea și cum ar trebui să fie. Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoare înainte de a urma cu cercetările noastre.
Oricine își va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie în foiletoane, fie în reviste, nu va putea să nu se simtă mâhnit. Critica românească, cu foarte mici excepții, e cât se poate de deșartă, o critică de frunzăreală. E mare rețeta în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. Critica la noi nici n-are o viață neatârnată, ea trăiește pe lângă literatura artistică, din viața acestei literaturi, și nu pentru a-i da vreun ajutor, ci mai degrabă pentru a o încurca. Când apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin fără nici o motivare; alții, prieteni, îl ridică în slavă și iarăși fără de motivare. Astfel scriitorul ajunge după unii o nulitate, după alții un maestru, un talent fără pereche. Iar prieteșugul și dușmănia atârnă de niște factori care îndeobște n-au nici o legătură cu literatura, ca de pildă: colaborarea la aceeași revistă, înregimentarea în aceeași gașcă literară, ba de multe ori își vâră coada și politica de partid. Așa că un scriitor care e maestru, talent mare, geniu când face parte din partidul politic al criticului, ajunge nulitate când trece în alt partid.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
27 decembrie 2016
„…Când n-ai voie să vorbești decât cu tine însuți, îți pare că ai rămas singur pe lume, că nu ești decât semnul de întrebare al celui care ai fost sau că trăiești într-o lume de surdo-muți, cu care – ceea ce este și mai trist – nu poți comunica nici măcar prin semne… De cele mai multe ori sonoritatea verbală îți încântă auzul, și minciuna cochetează cu adevărul după dispoziția urechii, nu a rațiunii. Liniștea și atitudinea statică însă măresc și mai mult temerea de necunoscut… Zgomotul este mult mai uman decât liniștea… Un concurs înscris te reîntoarce fatal la haosul inform dinainte de creația lumii” (Ion Minulescu, „Corigent la limba română”, București, „Cultura națională”, pag. 101-102).
Practica literară confirmă deplin psihologia și estetica implicată în această mărturisire. Povestirea lui Minulescu este vorbită. Între felul cum vorbește omul, și metoda după care își scrie istorisirile artistul Minulescu nu intervin atitudini, nici de paradă, nici de atelier. Prin înconjurul unor lungi și solide exerciții cu sonoritățile și cu substanța poetică a cuvintelor, acest scriitor a ajuns, cum se zice, să scrie cum vorbește. Abundența comparațiilor apare pe alocuri prea puțin controlată, totuși, comparația ca procedeu general corespunde aici unei trebuințe normale și constante de a-și face gândirea palpabilă continuu.
Astfel, în total, față de cetitori vorbirea lui Minulescu nu-i alta decât vorbirea lui cu sine însuși, cu acei pe care viața îi i-a scos în cale și care alcătuiesc țesutul însuși al povestirii. În sfera și la nivelul care i-au fost sortite, artistul își prezintă amintirile din copilărie și tinerețe cu o naivitate și simplicitate de vorbă echivalente povestirii lui Creangă. Simbolismul de atâtea ori categorisit ca deznaționalizat prin excelență este aici, prin excelență, scriitor român local.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
