Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban.
Pentru a nu răzleți feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stânga celei bătrânești. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — și a nu orândui nimic pentru împărțeală până aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: „Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea — fie-i țărna ușoară! — așa a făcut cu mine. Și bărbatu-meu — Dumnezeu să mi-l ierte! — nu s-a putut plânge că l-am înșelat sau i-am risipit casa; … deși câteodată erau bănuiele… și mă probozea… dar acum s-au trecut toate!”
Agnes Binagwaho s-a întors acasă, în Rwanda, în 1996, la finalul genocidului. Se gândise să plece în toiul devastării copleșitoare, însă femeile din comunitate au motivat-o să rămână și să ajute la reconstrucția țării – iar ea se bucură de alegerea făcută. În cadrul unei prelegeri inspiraționale, Binagwaho meditează asupra muncii sale ca fost ministru al sănătății și discută noua ei inițiativă pentru educarea femeilor din țara sa, prin intermediul căreia urmărește să creeze unul dintre cele mai mari niveluri de egalitate de gen din lume.
Era la începutul vacanței Paștilor. Gările erau pline de copii și de părinți cari se întorceau acasă de sărbători, sau cari se duceau să se recreeze de zarva orașului, în vre-un sat dela munte, sănătos și înconjurat de priveliști minunate.
Dar dacă ai fi observat în Gara de Nord din București fețele tuturor cari se pregătiau de călătorie, începând cu cei cari ședeau la rând să-și scoată bilet și sfârșind cu ștrengarii de elevi cari, cățărați pe scările vagoanelor se strigau unul pe altul, n’ai fi văzut o față mai veselă decât a lui Mircea Claudiu. Student în anul I de medicină, Mircea Claudiu nu văzuse de multă vreme satul în care se născuse și copilărise. Tatăl său, notar, îl trimesese să facă liceul în București ca intern ; iar când li se dedea școlarilor vacanță, în tot timpul acestor lungi opt ani de școală, el șezuse la unchiul său, advocat în București. Acesta n’avea deloc greutăți familiare și primise să ia în gazdă pe Mircea, ca să mai ușureze pe bietul frate-său, care avea cinci copii, împrăștiați și ei pe la alte școale : cei mai răsăriți în Târgoviște, iar cei mai mărunței la școala primară din satul Răsvad.
După succesul pe care l-a obținut în ultimii ani, Alvaro Soler poate fi numit cu ușurință o senzatie a muzicii. Direct din facultate, piesele artistului de origine spaniolă-germană l-au propulsat în topurile din întreaga Europă și America Latina, dar și pe scenele din lumea întreagă. Piesa „Magia” este cea mai recentă lansare a artistului.
Luna martie debutează cu o nouă emisiune de mărci poștale, „Femei celebre din România”, pe care Romfilatelia o introduce în circulație vineri, 5 martie 2021, este dedicată unor personalități feminine de excepție și este disponibilă online și în magazinele Romfilatelia din țară.
Ariana Grande nu este străină de succes și are numeroase titluri Guinness World Records pentru a o demonstra. Artista a primit distincția cu numărul douăzeci din partea Guiness World Records, de această dată pentru reușitele melodiei „Positions” și ale albumului omonim.
Lista recordurilor include performanțele reușite cu muzica ei, prezentă pe primele poziții ale topurilor, numărul impreionant de fani la nivel global, „Arianators”, ce au ajutat-o să doboare recordurile pe rețelele de socializare și să primească titlul de Prințesa muzicii Pop.
Încarc...