E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, câte progrese a făcut opinia noastră publică de când avem legea repausului dominical?… E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspântii, unde discută fierbinte; toata lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din nenorocire, moravurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor popoare, mai civilizate chiar. Miroase a… ghiontuială. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin camere à la vapeur legea pentru înfiinţarea Monopolului băuturilor spirtoase! De când ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă.
Drept să spun să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărât să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua… Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceeaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine, să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ. Şi să tac. Intru într-o berărie şi aştept să pice din moment în moment ediţia de seară a ziarelor politice… Sunt tare nerăbdător să aflu ce a fost la manifestaţie.
A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit.
Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare, când se pornise o zloată grozavă. Paștele în anul acela cădea în iarnă de tot. Tată-său a alergat cu brișca la moașa satului tocmai în margine. Moașa dormea; d-abia se întorsese acasă de la arendașul moșiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s-o deștepte, până să se îmbrace femeia, până să se urce-n brișcă. Copilul a așteptat cât a așteptat și, până să-și piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit, și-a pierdut-o el p-a lui și s-a repezit așa fără socoteală în lume, tocmai când s-auzeau clopoțeii de la brișca lui tată-său la scară.
Anul 2012 are o importanţă deosebită pentru România şi pentru teatrul românesc, fiind desemnat Anul Caragiale, datorită dublului eveniment: 160 de la naşterea şi 100 de ani de la moartea marelui dramaturg român, de al cărui nume se leagă comedii româneşti ce nu şi-au pierdut din actualitate, nici măcar la peste un secol de la apariţia lor.
Înscriindu-se în cadrul unui amplu proiect dedicat comemorării marelui dramaturg, nuvelist, pamfletar şi ziarist, Romfilatelia se alătură, prin specificul activităţii sale, manifestărilor menite să ne amintească de însemnătatea lui Ion Luca Caragiale pentru literatura românească.
Anna Deavere Smith, scriitoare şi actriţă, dă viaţă autorului Studs Terkel, deţinutei Paulette Jenkins, unei proprietare de magazin şi unui călăreţ de tauri – fragmente din lucrarea ei personală: „Pe drum: În căutarea caracterului american.”
Tim Brown spune că profesia de designer este preocupată cu crearea de obiecte grozave, la modă – chiar dacă probleme urgente precum accesul la apă potabilă arată că are un rol mai important de jucat. El cheamă la o schimbare spre un „design thinking” local, colaborativ, participativ.
Casa de cultură „George Suru” şi Cenaclul de epigramă „Apostrof” din municipiul Caransebeş organizează, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local, ediţia a IX-a a Festivalului Naţional de Epigramă, în perioada 4-5 septembrie 2010.
În cadrul ediţiei din acest an a festivalului se lansează concursul de epigrame cu temele:
– Tema 1 – „Lumea nu tace din gură” – două epigrame,
– Tema 2 – „S-a dus baba cu colacii” – două epigrame,
– Fără temă prestabilită, două epigrame.