Search Results

 25 martie 2019

Sonata Gustav

Editura Humanitas Fiction invită cititorii la Librăria Humanitas de la Cișmigiu miercuri, 27 martie 2019, ora 19:00, la lansarea romanului „Sonata Gustav” de Rose Tremain, recent apărut în colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu, traducerea fiind semnată de Veronica D. Niculescu. Despre carte discută scriitorii și jurnaliștii culturali Ioana Bâldea Constantinescu și Cristian Pătrășconiu și criticul literar Simona Preda. În partea a doua a evenimentului, actrița Eliza Păuna citește câteva fragmente din volum. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 24 decembrie 2018

„Şt. O. Iosif: Patriarhale şi cântece” de George Topîrceanu

Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc. Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă.

În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv.

Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?… Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coșbuc trebuia să purceadă măcar în parte din complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze până la nebuloza primitivă, ca să ne dăm seama pentru ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor, nu se găsesc nicăieri în opera unui poet atât de sfătos, de „cuminte”, cum se zicea pe vremuri, și de amărât ca Iosif. Versificația bogată, ritmul săltăreț, rima abundentă, în cascadă, puteau fi mai degrabă imitate.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 28 mai 2018

„Obiecţii lui Flaubert” de Paul Zarifopol

Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.

Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 

Leo Igwe: De ce am ales umanismul în locul religiei

Ca umanist, Leo Igwe nu crede în intervenția divină – dar crede în puterea ființei umane de a alina suferința, de a vindeca bolile, a conserva planeta și a transforma sărăcia în bunăstare. În acest discurs îndrăzneț, Igwe arată cum umanismul poate să-i elibereze pe africani de superstiții dăunătoare și să le dea puterea de a reconstrui acest continent.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 13 aprilie 2018

Bine

COMA a lansat single-ul & videoclipul „Bine”, în cadrul unui concert ce s-a desfășurat cu casa închisă, în Club Control pe 11 aprilie 2018. Noua piesă COMA a avut premiera radio în emisiunea Playground cu Despot si Hefe @ Rock FM şi este disponibilă pentru ascultare și descărcare pe toate platformele digitale. Echipa videoclipului este formată din Cătălin Rulea (concept, art director), Dragoş Popescu (scenarist, regizor, concept), Andrei Butică (camera, DOP) și Tudor Popescu (montaj).


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 15 februarie 2018

Nu mai e

După ce a cucerit topurile muzicale cu hit-ul „Doar pe a ta”, alături de Edward Sanda, și a obținut un succes impresionant cu emoționantul „Nu mă uita”, Ioana Ignat lansează single-ul și videoclipul piesei „Nu mai e”. Sensibilitatea regăsită în „Nu mă uita” este transformată acum de sound-ul pop care te face să o reasculți, provocând dependenta. Versurile au fost scrise de Luisa Luca (Minelli) și Ioana Ignat, iar producătorii sunt Alexandru Antonescu, Cătălin Tamazlicaru, Ionuț Rad și Ioana Ignat.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'a suferi'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

noiembrie 2024
L Ma Mi J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii