Kevin Slavin susţine că trăim într-o lume proiectată pentru – şi din ce în ce mai mult controlată de – algoritmi. În acest discurs captivant de la TEDGlobal, el arată modul în care aceste programe complexe de calculator determină: tactici de spionaj, preţurile de vânzare ale acțiunilor, scenarii de film şi de arhitectură. Şi el ne avertizează că noi scriem cod pe care nu îl putem înțelege, cu implicaţii pe care nu le putem controla.
Biologul Mark Pagel ne vorbește despre o teorie uimitoare care explică de ce oamenii au creat acest sistem complex al limbajului. El sugerează că limbajul este o piesă a „tehnologiei sociale” care le-a permis primelor triburi de oameni să „fabrice” o nouă „unealtă” puternică: cooperarea.
Peste 2700 de spectatori au umplut sălile Film Society of Lincoln Center (FSLC) în săptămâna de proiecţii şi evenimente speciale ale celei de-a şasea ediţii a Festivalului de Film Românesc de la New York, organizat de Institutul Cultural Român din New York sub genericul „Beyond” şi dedicat criticului de film Alex. Leo Şerban. Găzduit pentru prima dată de prestigiosul Lincoln Center, inima culturală a New York-ului, cel mai amplu şi durabil eveniment dedicat cinematografiei româneşti peste hotare a confirmat creşterea constantă înregistrată de primele cinci ediţii în rândul publicului şi industriei de film din metropola americană.
Boardul Festivalului de Film Românesc de la New York: Oana Radu, Director Adjunct ICR New York; Corina Şuteu, Director ICR New York şi Preşedintele boardului; Scott Foundas, Director Asociat de Programe, Film Society of Lincoln Centerl; Mihai Chiriliov, Director Artistic al festivalului (fotografie realizată de David Godlis)
Pe 9, 10 si 11 decembrie 2011, Bucureștiul devine capitala unei cinematografii originale, puternice, dar prea puțin cunoscută în Europa contemporană: cea cubaneză. Ambasada Cubei în România și Institutul Cervantes din București, în colaborare cu ICAIC (Institutul Cubanez al Artei și Industriei Cinematografice) și Arhiva Națională de Film a României organizează vineri, sîmbătă și duminică un Weekend de Film Cubanez / Weekend de Cine Cubano, la Cinema Union din București (Str. Ion Câmpineanu 21).
Regizor Tomás Gutiérrez Alea se întoarce pe ecranele bucureștene cu o impresionantă ecranizare a romanului lui Ilf și Petrov, „Douăsprezece scaune”, și o serioasă satiră socială pornind de la istoria unui muncitor înmormântat cu cartea sa de muncă, fără de care existența lui nu poate fi dovedită. Îl acompaniază regizori tineri, interesați de povești de familie, de conflicte de dragoste pe fundalul (fictiv) al staționării unor rachete sovietice într-un sat cubanez sau de misterele din spatele bătăliilor pentru controlul pieței prostituției în Havana. Trei zile pline, dedicate Cubei și artei sale cinematografice.
Editura Polirom a publicat cel mai recent roman al lui Ian McEwan, intitulat „Solar„, traducere din limba engleză de Ana-Maria Lisman.
Michael Beard este un fizician premiat cu Nobel, care în ultimii douăzeci de ani a trăit de pe urmă reputaţiei sale. Ţine prelegeri peste tot în lume la preţuri costisitoare, îşi împrumută numele şi titlul diverselor institute de ştiinţă şi conduce o iniţiativă a guvernului de a rezolva problemă încălzirii globale. Un afemeiat fără scrupule, Beard se confruntă cu destrămarea celei de-a cincea căsnicii. Numai că, de data asta, soţia este cea care are o relaţie extraconjugală, iar el este încă îndrăgostit de ea. Când cele două lumi ale personajului, cea profesională şi cea amoroasă, ajung să se ciocnească, apare la orizont o oportunitate care l-ar putea extrage din marasmul marital, salvându-i cariera, dar şi lumea, de la dezastrul mediului încunjurător. „Solar” este un roman întunecat, dezvăluind fragilitatea umană, aflată în faţa celor mai presante şi complexe probleme ale contemporaneităţii.
Scriitorul despre economie Tim Harford studiază sisteme complexe – și gasește o legatură surprinzătoare între cele care au succes: au fost create prin experimentare și eroare. În acestă strălucitoare prezentare de la TEDGlobal 2011, el ne cheamă să îmbrățişăm caracterul aleatoriu, și să începem să facem greșeli mai bune.