În perioada 18 iulie – 30 august 2019, pe gardul dinspre Calea Victoriei al Muzeului Național de Artă al României, sunt expuse peste 20 de benzi desenate și povești ilustrate, realizate de copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 9-18 ani, în cadrul proiectului „Spune-mi o poveste” organizat de Asociația Volum Art și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Continuare »
fără voturi
Încarc...În acest an Muzeul Colecțiilor de Artă împlinește patruzeci de ani de la inaugurarea sa ca secție a Muzeului Național de Artă al României. Cu această ocazie, Muzeul Colecțiilor de Artă propune publicului întâlniri lunare cu specialiștii săi, cu scopul de a evidenția câte o colecție și pentru a reliefa personalitatea colecționarilor care au contribuit la dezvoltarea vieții artistice și culturale a țării. Miercuri, 13 iunie 2018, ora 16:30 publicul este așteptat să descoperiți „Colecția Alexandra și Barbu Slătineanu” și să participați la prezentarea susținută de Gabriela Vasiliu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.
Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.
Continuare »
fără voturiÎncarc...La Muzeul Colecțiilor de Artă, în luna martie, are loc prezentarea „Colecției Elena și Anastase Simu”, cărora li s-a datorat înființarea în anul 1910 a primului muzeu particular de artă din România: Muzeul Simu. Cei interesați să afle ce l-a îndemnat pe Anastase Simu să se dedice constituirii unei colecții, de ce a fost donată statului român și ce a stat la baza selecției lucrărilor cumpărate de Anastase Simu, sunt așteptați miercuri, 14 martie 2018, de la ora 16:00, la prezentarea susținută de Ilinca Damian. Sunt evocate evoluția colecției și istoricul Muzeului Simu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Stacey Baker a fost dintotdeauna fascinată de modul în care se întâlnesc cuplurile. Când l-a rugat pe fotograful Alec Soth să o ajute să exploreze acest subiect, s-au trezit luând parte la cel mai mare eveniment de speed dating din lume, care a avut loc în Las Vegas de Sfântul Valentin, și la cea mai mare comunitate de pensionari din Nevada – cu Soth făcând poze cuplurilor. Între aceste două extreme, au deșirat firul frumoasei povești despre cum cuplurile trec de la a se întâlni la a construi o viață împreună. (Acest talk a făcut parte din sesiunea TED2015 curată de Pop-Up Magazine: popupmagazine.com sau @popupmag pe Twitter.)
fără voturiÎncarc...Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
