Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
Magellan, 500 de ani de la începutul călătoriei în jurul lumii
În contextul aniversării a cinci secole de la începutul expediției lui Magellan, Romfilatelia invită pe cei interesați să descopere emisiunea de mărci poștale „Magellan, 500 de ani de la începutul călătoriei în jurul lumii”, disponibilă începând de marți, 24 septembrie 2019, în magazinele Romfilatelia.
Continuare »
„Poeții şi politica” de Duiliu Zamfirescu
În vremurile dureroase prin care trecem, poeții au dreptul să facă politică? Sau se cuvine să rămână în rolul lor, deocamdată pasiv, de cântăreți ai acestei dureri?
Răspunsul nostru categoric este că ei au dreptul să facă orce, ca unii ce sunt oameni liberi, cu obligațiuni egale cu ale celorlalți cetățeni. Dacă este ceva în lume liber și inviolabil, acest ceva se refugiază în gândire, de la care decurge convingerea și, prin urmare, dreptul de a lucra într-un sens sau în altul.
Dar întrebarea se pune altfel: este în interesul patriei ca un mare poet, chiar dacă are și calități de om de stat, să cânte nefericirile țării sale, sau să lucreze, politicește, la salvarea ei?
Continuare »
Comunitatea „România Tradiţiilor Creative” readuce patrimoniul pe agenda publică
Pe 9 noiembrie 2018, la București, Patrimoniul cultural și natural din România au fost în dezbatere la cea de-a doua ediție a „Forumului Tradițiilor Creative”. Acesta a reunit timp de trei zile, între 26 și 28 octombrie 2018, în spațiul The Ark din București, peste 150 de specialiști în diferite arii culturale și artistice, reprezentanți ai instituțiilor publice, cadre didactice, artiști, designeri, meșteșugari, copii, părinți, elevi și studenți.
Continuare »
Metamorfoze. Camee, geme şi bijuterii din colecţia MNAR
Muzeul Național de Artă al României, împreună cu Centrul Gemologic Român invită publicul la o serie de prezentări dedicate bijuteriilor și pietrelor prețioase. Evenimentul are loc sâmbătă, 30 iunie 2018, la ora 11:00, în Sala Auditorium a MNAR și este organizat în cadrul expoziției „Metamorfoze. Camee, geme și bijuterii din colecția Muzeului Național de Artă al României”.
Continuare »
„Despre metoda şi stilul lui Proust” de Paul Zarifopol
Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.
Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.
Continuare »