Search Results

 14 februarie 2018

Peste 70% din bugetul unei instituţii de cultură este destinat salariilor

Un răspuns oferit de fostul ministru al Culturii și Identității Naționale, Lucian Romașcanu, la o întrebare a senatorului USR Dan Lungu, arată gradul de subfinanțare a lumii artistice din România și din Iași, în particular, în urma creșterilor salariale din luna februarie a anului 2017. Ministerul Culturii a confirmat speculațiile cu privire la bugetele în scădere ale instituțiilor de cultură ieșene și la lipsa premierelor din stagiunea precedentă: măririle salariale, de aproape 50%, ale personalului artistic, sunt suportate din bugetul deja existent al instituțiilor care nu a mai fost suplimentat.

Senatorul Dan Lungu a precizat că trebuie aduse corecții modului în care se oferă subvenții de la Minister către instituțiile de cultură din țară, pentru ca acestea să poată să performeze, nu doar să supraviețuiască.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 5 februarie 2018

Dincolo de iarnă

Editura Humanitas Fiction invită pe toți cei interesați la Librăria Humanitas de la Cișmigiu miercuri, 7 februarie 2018, ora 19:00, la lansarea romanului „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende, recent apărut și tradus de Cornelia Rădulescu. La eveniment vorbesc scriitoarea și jurnalista Ana Maria Caia, scriitoarea Ana Barton și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Seara este moderată de Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 19 ianuarie 2018

Brăila, 650 de ani de atestare documentară

Pășim în anul Centenarului Marii Uniri cu prima emisiune filatelică dedicată unui oraș din România. Brăila, orașul cu una dintre cele mai timpurii atestări documentare, este al treilea oraș ca vechime al țării, după Câmpulung și Curtea de Argeș. Scriitorul Panait Istrati spunea despre Brăila că, în urma Războiului de Independență din 1877, a devenit cel mai important oraș-port al Dunării, care în perioada respectivă „înota” în aur, locuitorii bucurându-se de prosperitate. Romfilatelia invită pe cei interesați să descopere cele mai importante obiective ale orașului de la Dunăre, prin intermediul emisiunii de mărci poștale „Brăila, 650 ani de atestare documentară”. Noua emisiune este disponibilă începând de vineri, 19 ianuarie 2018, în magazinele Romfilatelia.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 8 ianuarie 2018

„Sentimentalul Maupassant” de Paul Zarifopol

Paul Zarifopol„Maupassant a înnebunit fiindcă nu credea în Dumnezeu. Acest nenorocit se îndepărtase absolut, se înstrăinase complet de divinitate.” Așa scriau pe vremuri oameni evlavioși și gingași la suflet. Astăzi s-ar zice poate, de exemplu: Maupassant s-a prăpădit de răul pesimismului, fiindcă n-a putut ajunge la o „concepție unitară de viață”. În amândouă formulele ni se prezintă, cum lesne se poate vedea, același punct de vedere nobil, cum se zice, și sublim. Eu cred că față de păreri ca aceste, mai mult pioase și binecrescute decât inteligente, n-a fost rău că în anii din urmă s-a stăruit cu oarecare băgare de seamă, și fără fraze, asupra bolii lui Maupassant. Cititorului cu educație nu-i strică să audă, chiar și mai des, că nimeni nu poate înnebuni, de-a binelea și fără hiperbolă, numai din desperare metafizică. Iar pentru istoricii literari și biografi este mai de folos, cred, să consulte câteodată psihiatria decât să se încânte cu nu-știu-ce-uri solemne, de o eleganță intelectuală foarte îndoielnică.

Pe istoricii literari îi găsesc, în general, puțin dispuși să admită o puternică influență a bolii asupra producției lui Maupassant. Obișnuit este să se dea o prelungită admirație incomparabilei sale obiectivități, și se acordă numai că, în operele din urmă, apare un caracter oarecare sentimental și duios; ori încă poate: că boala i-a sporit pesimismul. Psihiatrul Wilhelm Lange, care ne-a dat o patografie a lui Hölderlin, excelentă chiar și în părțile curat literare, scrie în studiul său critic asupra psihozei lui Maupassant : „În nuvela Le Horla se aude imbecilitatea paralitică”. Iar mai departe: „Pe când schița fantastică Sur l’eau, din 1881, este încă solid compusă, simplu și lucid scrisă, bucata intitulată Lui, din 1884, cuprinde repetări și interjecții directe ale autorului. În Horla (1887), și încă mai mult în Qui sait (1890), repetările, întrebările, suspensiile se acumulează; iar repetarea, cu evidentă satisfacție, a acelorași cuvinte cu greu găsite ne aduce aminte de perseverențele verbale ale oamenilor beți”.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 2 ianuarie 2018

„Artă literară şi simplă literatură (Observaţii nepractice şi unilaterale)” de Paul Zarifopol

Paul ZarifopolMadame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.

Totuși, madame Ackermann s-a supărat rău când Anatole France, cu perfida lui modestie, i-a spus că poeziile ei sunt foarte frumoase, dar n-au imagini… „Elle demeura un moment stupefaite. Puis, dans l’exces de l’etonnement, elle s’ecria: „Pas d’images! Que dites-vous la? Je n’ai pas d’images! Mais j’ai l’esquif. L’esquif n’est-ce pas une image?… L’esquif sur une mer orageuse, l’esquif sur un lac tranquille!… Que voulez-vous de plus?”” Oricum, o asemenea supărare trădează, pare că, oarecare ambiții frivole, nu prea de înțeles la o persoană atât de serioasă…

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 21 decembrie 2017

Cocuţa Conachi a pus piatra de temelie a unirii românilor

Să rememorăm telegrafic evenimentele istorice care au precedat Unirea Principatelor din 1859. În martie 1857, N. Vogoride, soţul Cocuţei, fiica importantului poet premodern, a fost învestit de turci în demnitatea de caimacan (locţiitor de domnitor) al Moldovei. Imediat au început certuri cumplite între cei doi soţi, deoarece Vogoride era un înverşunat antiunionist. Cocuţa s-a retras la Ţigăneşti (lângă Tecuci). Revenea în Iaşi doar când obligaţii protocolare îi impuneau acest lucru.

În urma Convenţiei de pace de la Paris, cele şapte Puteri garante acceptaseră ca cele două provincii româneşti să se unească, nu înainte de a fi consultat, printr-un scrutin (Divanurile Ad-hoc), electoratul. Vogoride falsifică, în mod brutal, rezultatul testului din 19 iulie 1857.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'respect'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

octombrie 2024
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii