30 noiembrie 2020
Pentru a merge mai departe în Statele Unite, trebuie să privim înapoi și să confruntăm istoria dificilă care a dus la nedreptăți uriașe. Trecând în revistă o parte importantă, dar deseori omisă, a trecutului, Hasan Kwame Jeffries scoate în evidență nevoia de a îmbina contextul istoric, oricât de dureros ar fi, cu înțelegerea pe care o avem noi, ca societate modernă – în așa fel încât să putem întrerupe șirul de nedreptăți de care suferă comunitățile marginalizate.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
1 octombrie 2020
Ce este important pentru viața publică, și cum putem începe să o vindecăm? Michael Sandel ne oferă un răspuns surprinzător: cei care au prosperat trebuie să se uite în oglindă. El explorează felul în care „infatuarea meritocratică” îi face pe mulți să creadă că succesul li se datorează în întregime și să-i privească de sus pe cei care nu s-au descurcat, provocând resentimente și inflamând discrepanța dintre „învingători” și „învinși” în noua economie. Aflați de ce avem nevoie să reconsiderăm adevăratul înțeles al succesului și să recunoaștem rolul norocului, pentru a crea o viață civică mai generoasă și mai puțin ranchiunoasă.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
9 septembrie 2020
Romfilatelia propune colecționarilor o nouă tematică dedicată evenimentelor culturale, prin emisiunea de mărci poștale „Rafael Sanzio, 500 de ani de la trecerea în neființă”, care intră în circulație miercuri, 9 septembrie 2020.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
7 septembrie 2020
Fermierii ne hrănesc și mențin economia stabilă, însă în Statele Unite aceștia se pensionează mai repede decât sunt înlocuiți. Luați parte la un curs intensiv în politicile agricole cu Eric Sannerud, pentru a afla de ce această problemă nu poate fi rezolvată numai prin cumpărături de piață și învățați cum puteți folosi votul pentru a crea un viitor mai bun pentru fermieri.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
27 iulie 2020
De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vodă Lăpușneanul și, aflând că se găsea la mănăstirea Pângărați, mă hotărâi a face o primblare pân-acolo. Mă pornii deci într-o amiază de la Piatra, întovărășit de doi tineri poeți și de un tânăr judecător, care, având norocire de a nu fi cât de puțin poet, se îngriji de viitor și luă cu el doi harbuji groși ca cei de Bender și o pungă mare plină de tutun. Aceste provizii ne părură cam deșănțate pentru o primblare de două ceasuri, însă urma ne încredință că, în privirea mulțumirilor trupești, e mult mai priitor de a fi cineva judecător decât amorezul muzelor.
Ne pornirăm pe la sfințitul soarelui, plini de veselie și de sperare, și, grămădiți ca vai de noi! într-o brișcă de Brașov, care, urmând obiceiului surorilor sale numite brașovence, ne scutura ca pe niște saci de nuci; dar ce ne păsa nouă! Lumea întreagă atunci era a noastră! cerul era atât de limpede și de albastru, priveliștea în toate părțile se arăta atât de veselă și măreață, toată firea ne zâmbea cu un farmec atât de dulce! Ce ne păsa nouă!…
În ceasul acela nimeni dintre noi nu și-ar fi dat locul său nici măcar pe un tron, pentru că, deși zdruncinăturile briștii se înmulțeau cu cât ea se înainta pe pietrișul drumului de pe malul Bistriței, cu atât creștea și mulțumirea noastră.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
22 iunie 2020
I
De o săptămână mă aflam la Florența, alergând în toate zilele, de dimineață pân-în seară, prin deosebitele părți ale orașului, spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sânul său; la tot pasul un nou lucru vrednic de laudă se arăta ochilor mei și îmi insufla un sfânt respect pentru maeștrii nemuritori care au înzestrat patria lor cu atâtea podoabe ce fac mirarea călătorilor. Când a da Dumnezeu (ziceam în mine, în fața unui monument sau a unui tablou) să avem și noi în Moldova un Raphael, un Michel Ange, ale căror produceri minunate să poată atrage ochii și laudele națiilor asupra noastră!” Dar aceste visuri mândre făceau loc îndată altor idei trezite în minte-mi prin priveliștea vreunei alte capodopere de zugrăvie sau de arhitectură ce se înfățișa ochilor mei, căci obiectele de artă sunt atât de multe în Italia și mai ales cu așa talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare îndelungată și plină de plăceri. El în trecerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului.
Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore, ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă care mă aflam. Biserica era luminată de vro câteva candele ascunse pe după coloane, încât razele lor aruncau o lumină slabă, ca glasul cel de pe urmă al unui om ce moare, și misterioasă ca sfintele taine ce se serbau înaintea veșnicului părinte. Un popor întreg sta îngenuncheat în fața altarului și cufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii; glasul răsunător și plin de melodie al organelor zbura prin nourii de tămâie ce se ridicau în văzduh și vuia ca o harpă cerească ce părea că cheamă sufletele la pocăință. Un aer de sfințenie ce-ți răcorea inima de toată durerea domnea asupra tuturor acelor capete plecate…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
