Aveam de gând să scriem o schiță critică despre talentatul și simpaticul nostru nuvelist Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Spre acest sfârșit am citit multe din criticile ce s-au scris despre dânsul și, citindu-le, ne-am schimbat ideea; ne-am hotărât să spunem câteva cuvinte despre critica noastră, despre cum este ea și cum ar trebui să fie. Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoare înainte de a urma cu cercetările noastre.

Oricine își va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie în foiletoane, fie în reviste, nu va putea să nu se simtă mâhnit. Critica românească, cu foarte mici excepții, e cât se poate de deșartă, o critică de frunzăreală. E mare rețeta în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. Critica la noi nici n-are o viață neatârnată, ea trăiește pe lângă literatura artistică, din viața acestei literaturi, și nu pentru a-i da vreun ajutor, ci mai degrabă pentru a o încurca. Când apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin fără nici o motivare; alții, prieteni, îl ridică în slavă și iarăși fără de motivare. Astfel scriitorul ajunge după unii o nulitate, după alții un maestru, un talent fără pereche. Iar prieteșugul și dușmănia atârnă de niște factori care îndeobște n-au nici o legătură cu literatura, ca de pildă: colaborarea la aceeași revistă, înregimentarea în aceeași gașcă literară, ba de multe ori își vâră coada și politica de partid. Așa că un scriitor care e maestru, talent mare, geniu când face parte din partidul politic al criticului, ajunge nulitate când trece în alt partid.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
1 comentariu »

Ce e humorul? Când zicem despre un scriitor că are humor, înseamnă oare că avem a face cu un scriitor vesel?… Omul pe care-l aveți acum în fața domniilor-voastre și care a scris, totuși, destule pagini de literatură humoristică, dezminte această părere… În privința asta e foarte semnificativă o anecdotă, pe care-i plăcea lui Caragiale s-o povestească în momentele lui de pesimism acut, adică la un pahar de vin — anecdotă pe care unii din d-voastră o cunosc, poate, din Anatole France sau din alt autor. Se zice că la un mare psihiatru, la un doctor de nervi din Roma, s-a prezentat într-o zi un pacient necunoscut, un om cu figura tare tristă, care se plângea că, de multă vreme, e atins de o afecțiune sufletească deprimantă, de o melancolie cronică.

Rând pe rând, marele psihiatru i-a prescris diferite leacuri: odihnă…, aer curat…, băi reci…, șpriț la gheață… Degeaba! Pacientul se întorcea de fiecare dată tot mai trist, mai sinistru, mai… incurabil decât oricând. În cele din urmă, doctorul i-a zis:
— Am încercat cu d-ta toate leacurile, toate procedeele, toate mijloacele de înveselire. Nu mai rămâne să-ți recomand decât unul singur…
— Care?
— Am auzit că s-a stabilit în orașul nostru de câtăva vreme un tip fenomenal… Un actor care-și joacă pe scenă propriile-i improvizații comice, un mare creator de veselie, care face pe toată lumea să râdă cu lacrimi. Du-te să-l vezi… Și dacă nici ăsta nu e în stare să te vindece, să te facă să râzi, eu unul nu mai am nici o putere, nu mai știu ce să-ți recomand — înseamnă că melancolia d-tale este incurabilă.
— Și… ăsta e ultimul d-tale cuvânt? întrebă pacientul.
— Da.
— Atunci s-a isprăvit cu mine. Trebuie să mă sinucid.
— Pentru ce?
— Pentru că omul la care mă trimiți, tipul fenomenal care face pe toată lumea să râdă… sunt tocmai eu, sunt chiar eu, domnule doctor!

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri, Umor
1 comentariu »

A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Bran, ce locuia în frumoasa Românie, undeva într-un sătuc din zona Moldovei, din judeţul Iaşi. Auzise zvonuri despre misterele ascunse de la castelul Bran, ceea ce la întărâtat şi mai puternic să ajungă acolo, destinat fiindu-i numele.

A mers într-o vizită specifică sutelor de turişti ce merg zilnic la Castelul Bran. Acolo a rămas impresionat de legendele cu vampiri, strigoi şi vârcolaci, acordând un interes deosebit istoricului acestora a pătruns cu imaginaţia şi mintea în negura timpului dealtădată, împrietenindu-se cu spiritele castelului. Când a ieşit de pe porţile castelului, se simţea un om diferit, şi parcă manipulat de vraja sunetelor se opreşte la o tarabă, unde o săteancă cânta la toate instrumentele ce le avea oferite spre vânzare. Într-un moment de pauză a femeii, el o întreabă de unde ştie să cânte la atâtea instrumente, iar ea îi răspunde că secretul constă în ele, deoarece acestea cântă singure, şi să păstreze acest mister doar pentru el, deoarece călătoria lui va fi anevoioasă şi va avea nevoie de acest secret doar pentru el.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Ionut-Cristian Harhata in Poveşti
Comenteaza! »

Sâmbătă, 17 mai 2014, de la ora 11:00, Curtea Veche Publishing invită copiii și părinții deopotrivă la un eveniment organizat în jurul cărții „Mandale Dacice” de Mihai I. Grăjdeanu și Mădălina Corina Diaconu. Copiii au ocazia de a-i cunoaște pe autori, de a desena şi colora, de a asculta poveşti despre legendele dacice, iar cele mai frumoase desene şi poveşti vor primi premii de la Curtea Veche Publishing şi Koh-I-Noor.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

În mijloc de primăvară, a apărut număr 4 din 2013 al revistei de cultură „Constelaţii diamantine”. Alături de celelalte, şi acesta poate fi accesat în Biblioteca Citatepedia.

În preajma Paştelui, tema religioasă nu putea lipsi. Pe de altă parte, umorul este ceva mai prezent ca în alte rânduri. Poezia beneficiază, ca de obicei, de spaţii largi, iar ilustraţiile sunt din opera plastică a lui Caravaggio.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Biblioteca, Noutăţi despre site
Comenteaza! »

În sala de conferinţe a Bibliotecii Naţionale din Republica Moldova a avut loc şedinţa ordinară a Cenaclului Literar-Artistic „IDEAL”, în cadrul căreia s-a desfăşurat serata de creaţie a scriitorului Ion Cuzuioc, autor a circa 30 de cărţi de poezii şi proză, satiră şi umor. Protagonistul seratei şi-a lansat şi noul său volum „Epigrame alese”, colecţia „IDEAL”, recent apărut la editura „Biodova”, Bucureşti. Tot aici a fost găzduită şi expoziţia de pictură a maestrului Ion Hultoană din România.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Mihai Cucereavii in Cărţi, Epigrame, Umor, Ştiri
3 comentarii »