Paingul orb
Vineri, 11 decembrie 2020, la ora 19:00, are loc lansarea volumului de sonete „Paingul orb” de Adrian Munteanu, carte pe care autorul o consideră cartea sufletului său, a carierei sale scriitoricești.
Continuare »
Vineri, 11 decembrie 2020, la ora 19:00, are loc lansarea volumului de sonete „Paingul orb” de Adrian Munteanu, carte pe care autorul o consideră cartea sufletului său, a carierei sale scriitoricești.
Continuare »
Peste 50 de copii din Delta Dunării, cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani, au participat la Incubatorul de lectură, un proiect inițiat de scriitoarele Svetlana Cârstean și Ana Maria Sandu. Experiența din vară s-a finalizat cu o carte scrisă chiar de copii, „Pe sub păsări și peste pești„. Lansarea cărții are loc online, marți, 24 noiembrie 2020, de la ora 14:00, în prezența autorilor și este transmisă LIVE pe pagina de Facebook Romania.
Continuare »
Încărcată de emoție, dar și de umor, „Nu sunt eu” îi dă ocazia actriței Maia Morgenstern să împărtășească cititorilor, așa cum o face de pe scenă în cazul spectatorilor, părți din viața ei de actriță, de femeie și de persoană publică.
Continuare »
În premieră internațională, alături de ediția în limba spaniolă, ediția în limba română a noului volum de memorii al îndrăgitei scriitoare Isabel Allende, „Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viaţa lungă şi ursitoarele bune”, este acum disponibilă în toate librăriile din țară.
Continuare »
— Natașa!… dă-mi o țigare …
— Să te ia dracul, ai fumat până acum patru, și n-ai făcut nici o treabă… Ai spart lemnele ?…
— Le-am spart Natașa… Dă-mi o țigare…
— Nu se poate, lasă-mă în pace, aprinde mai bine samovarul.
Maxim era proprietarul a două corăbii cu cari făcea drumul la Senfiropol, Sevastopol și Odesa, acum însă, revoluția i le confiscase, și vasele cu pânzele strânse, stăteau înpiedecate cu odgoane grele lângă mal, pe brațul Niprului.
Continuare »
Era o stradă îngustă și întortocheată, cu case mici, urâte și dărăpănate.
Dar, dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche și de șubredă încât îți venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme.
Cine putea să locuiască pe-o astfel de stradă, decât lumea nevoiașă? Dar sărăcia se dovedea în acest loc cu atât mai necruțătoare cu cât, în fața odăii de la mansardă, era atârnată o colivie veche în care se afla un canar de toată frumusețea. Stăpânul n-avusese pesemne la îndemână un păhăruț din care să-i dea canarului să bea apă și pusese în loc un gât de sticlă, întors cu fundul în sus și astupat în partea de jos cu un dop. Dar bietului canar puțin îi păsa de urâțenia coliviei lui. Sărea sprinten de pe o stinghie pe alta și ciripea cu toată voioșia, mai ales atunci când stăpâna lui, o fată bătrână, îi aducea un pumn de verdeață.
Continuare »