10 decembrie 2020

Paingul orb

Vineri, 11 decembrie 2020, la ora 19:00, are loc lansarea volumului de sonete „Paingul orb” de Adrian Munteanu, carte pe care autorul o consideră cartea sufletului său, a carierei sale scriitoricești.



Autorul declară:

Am intuiții speciale referitoare la această carte, dar nu le voi rosti, ca să nu fiu bănuit de faptul că mi-am pierdut bruma de modestie.

Vă invit să vedeți lansarea online a acestei cărți, spectacolul pe care l-am realizat cu această ocazie. O manieră de a te prezenta în fața cititorilor cu toate atributele unicității. Apoi cine își va dori, va putea achiziționa cartea în format tipărit, virtual (ebook) sau audiobook. Sau toate trei împreună, cu o importantă reducere. Cartea este un obiect grafic și tipografic rafinat, așa cum trebuie să arate o carte de poezie în veacul XXI!

Această structură de spectacol, altfel decât ceea ce ați văzut pe la noi, este felul în care văd eu că trebuie organizată o manifestare legată de carte în acest secol pe care-l străbatem. Totul este perfectibil, dar este, deocamdată, altceva. Puteți participa la lansarea-recital, așezați comod în fotoliul de acasă, accesând link-ul. Apoi mai vorbim.

„Ieșit târziu la streșini de pădure.”

Iată un vers din sonetele pe care le scriu încrâncenat de ani buni. Mi-l amintesc mereu în ultima vreme. Aceasta pentru că mi-am început traseul extrem de târziu pentru cineva care vrea să îmbrățișeze o carieră literară. Primele semne au venit pe la 50 de ani. Nu înseamnă că până atunci m-am complăcut într-o dulce amorțire.

Ca filolog și ca om înzestrat și cu darul interpretării, am fost mai întâi profesor, apoi am condus sectorul teatru de la Casa de cultură din Brașov, am jucat în multe spectacole, am obținut peste 20 de premii naționale de interpretare, de regie, de scenariu dramatic, am realizat actiuni culturale deosebite, inclusiv înființarea Cercului Literar 19, în 1981, condus de Alexandru Mușina și la care au participat, printre alții, Gheorghe Crăciun, Ovidiu Moceanu, Paul Grigore, Vasile Gogea, Ioan Pop Barasovia, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Angela Nache Mamier, Marius Oprea. Ulterior, am fost redactor la Radioul Național timp de peste 20 de ani. Dar a venit un moment în viață când am înțeles că toate acestea se consumă și se pierd imediat după căderea cortinei sau după încheierea evenimentului. Atunci am decis că ar fi necesar să las niște semne mai durabile ale trecerii mele prin această lume și cel mai la îndemână semn a fost acela al trudei de a rostui cuvinte ziditoare.

Astfel a început sarabanda cărților. În fiecare an câte una, 15 cărți în tot atâția ani, dintre ele șapte volume de sonete, adică ceea ce am sesizat că se potrivește cel mai bine cu structura mea interioară, o antologie a lor, intrarea în Uniunea Scriitorilor, un premiu al uniunii pentru una dintre cărțile mele și Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano, acolo unde am fost singurul poet din lume chemat și premiat.

Și am mai înțeles ceva pe parcursul acesta de o energie peste limite care m-a cuprins: că pot ridica poezia la rang de spectacol. Din acel moment a început o altă sarabandă, a construirii de spectacole de poezie, din sonetele mele. Spectacole de o oră, cu idee, cu mișcare, cu implicarea spectatorilor, cu tot materialul reținut în minte și nu citit. Adică ceea ce se numește performance poetry, concept rar pe la noi și chiar la nivel planetar. Ceva ce nu se poate face citind inexpresiv dintr-o carte, ci numai adunând și fructificând darurile primite de Sus (dacă le-ai primit). Mi-am dat seama că poezia mea poate să ajungă direct la spectatorii/cititori, prin forțe proprii, dacă reușesc să fiu mai aproape de ei și să fac să dispară întrebarea: bun, e lansarea unui volum de versuri, sunt vorbe despre poezie, dar poezia unde e? Cum să o citească, să și-o dorească cititorii, dacă nu o aud și nu pot realiza dacă li se potrivește, dacă merită efortul achiziționării cărții? Încercând să schimb lucrurile, să ies din platitudinea în care ne-am complăcut dintotdeauna, lansările mele de carte înseamnă spectacole de poezie. Spectatorii/cititori aud și văd. Ei decid singuri, în cunoștință de cauză, dacă le place.

Iar avalanșa de proiecte nu s-a oprit aici. Spectacolele mele de poezie au plecat, de câțiva ani buni, prin lume, oriunde sunt comunități românești, oriunde mai există dorul de a auzi vorba românească. Așa am ajuns la Munchen, la Milano, la Torino, la Roma și la Edinburgh, dar, mai ales, am zburat dincolo de ocean, în SUA și apoi Canada, țară cât un continent pe care am bătut-o în lung și în lat, trecând prin cele mai importante metropole, de la Pacific la Atlantic. Un turneu realizat de unul singur, fără sprijinul vreunuia dintre organismele culturale românești la care am apelat, dar unde am găsit întotdeauna ușile zăvorâte.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook