Bara de progres face ca așteptarea să fie mult mai palpitantă… atenuând frica noastră de moarte. Jurnalistul Daniel Engber a studiat cum a pătruns aceasta în viața noastră.
fără voturi
Încarc...Editura Humanitas Fiction aşteaptă pe cei interesați la Librăria Humanitas de la Cişmigiu miercuri, 20 iunie 2018, ora 19:00, la lansarea bestsellerului internațional „Băiatul cel nou” de Tracy Chevalier, al cincilea volum din cadrul Proiectului Hogarth Shakespeare, recent apărut în limba română în traducerea lui Vali Florescu. La eveniment participă directorul British Council România, Nigel Bellingham, scriitoarele Ioana Nicolaie și Ioana Pârvulescu și bloggerul cultural Laura Câlțea. Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction, este moderatorul întâlnirii.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Marți, 22 mai 2018, la ora 19:00, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, lumea artei își dezvăluie unul dintre secretele bine păstrate până acum. Horia-Roman Patapievici și Erwin Kessler vorbesc despre cartea-album „Zile”, publicată recent la Editura Humanitas, care conține opera de sertar a artistului Florin Mitroi – descoperită de istoricul de artă Erwin Kessler –, însoțită de o analiză în detaliu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Chiar dacă din exterior viaţa voastră pare în regulă, înăuntru poate fi o lume de tăcută suferinţă, fapt ce-i conduce pe unii la decizia de a-şi pune capăt vieţii. La TEDYou, JD Schramm ne cere să rupem tăcerea ce înconjoară suicidul şi încercarea de suicid, şi să creăm mult doritele resurse de a ajuta oamenii care-şi redobândesc viaţa după ce au scăpat de moarte. Resurse:http://t.co/wsNrY9C
fără voturiÎncarc...„O lungă perioadă de timp, am trăit pentru moarte”, spune Manwar Ali, un fost jihadist radical care a participat la campanii armate și violente în Orientul Mijlociu și în Asia în anii 1980. În acest discurs emoționant, el reflectă asupra experienței sale cu radicalizarea și face un puternic apel direct către toți cei atrași de gupările islamiste care afirmă că violența și brutalitatea sunt nobile și pure: eliberați-vă de furie și ură, spune el, și în schimb cultivați-vă inima pentru a vedea bunătate, frumusețe și adevăr în ceilalți.
fără voturiÎncarc...
Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.
Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
