Muzeul Național de Artă al României prezintă expoziția temporară „Piranesi. Arhitecturi și fantasme”, deschisă începând de sâmbătă, 5 decembrie 2020, până în martie 2021. Expoziția aniversară dedicată marelui erudit Giovanni Piranesi – excepțional personaj al secolului XVIII – intitulată „Piranesi. Arhitecturi și fantasme” aniversează cei 300 de ani de la nașterea artistului Giovanni Battista Piranesi (1720 – 1778) și este realizată de curatorul Cosmin Ungureanu, din cadrul Secției de Artă Europeană a MNAR.
maginează-ți un viitor unde nimeni nu moare, în schimb, mințile noastre sunt transferate într-o lume digitală. Acolo ele ar putea trăi într-un mediu realist simulat, cu corpuri avatar, fiind în legătură și contribuind la lumea biologică. Transferul minții constituie o atracție puternică, dar de ce ar fi nevoie pentru a scana creierul unei persoane și pentru a-i transfera mintea? Michael S. A. Graziano explorează provocările.
„Gradul de încredere în pseudoştiinţă este direct proporţional cu gradul de neîncredere în ştiinţă.” E una dintre afirmațiile din noua carte a lui Alex Doppelgänger, publicată în colecția Știință a Editurii Humanitas, „Pământul este plat! Cum să ne ferim de capcanele pseudoştiinţei„. Participanții la dezbaterea de joi, 23 ianuarie 2020, care începe la ora 19:00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, au multe de spus despre subiectele care au produs valuri de pseudoștiință, uneori greu de contracarat, în spațiul public. La eveniment vorbesc, alături de Alex Doppelgänger, Ovidiu Covaciu, care a fondat cel mai mare grup pro-vaccinare de pe internetul românesc, și Cosmin Pojoranu, director de comunicare Funky Citizens. Discuția este moderată de Vasile Decu, jurnalist de știință.
Scriitorii francezi clasici ne par adeseori, nouă modernilor, atât de expliciți, încât ne dau impresia că n-au deloc nevoie să fie explicați. Oamenii aceia se arată cu deosebire îngrijiți să se explice singuri. Cu băgare de seamă, ei își enunță judecățile, își definesc sentimentele, își demonstrează intențiile. Pe cât se poate, în grupuri de idei simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca niște cifre frumoase trecute la condică pentru a fi adunate în josul feței, ori egal tăiată de pendulul neînduraților alexandrini, vorbirea clasică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la claritatea primară a propozițiilor rânduite cu didactică scumpătate în cărțile de citire. Și atât de mult pomenesc clasicii aceștia ei înșiși, direct, de claritate, simplicitate și rațională înțelegere, încât ne ispitesc a crede că pricepem și noi lucrurile de care vorbesc ei fără nici o silință, așa după cum ei se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor se atinge. Dar nu este în firea gândirii noastre de astăzi să creadă atât de simplu în perfecta realizare a vreunei clarități oarecare.
Tocmai plecând de la impresia aceasta inițială, noi ajungem a simți curiozitățile speciale ale literaturii de care vorbim, și acea renumită claritate însăși devine pentru noi problemă.
Dacă în 2017 expedițiile sonice organizate meticulos de TKS (Răzvan Diaconu, Rareș Diaconu, Răzvan Anton) au purtat ascultătorii până în Nord, în mijlocul unei altfel de nopți, cronologia lui 2018 asigură pachetul ideal – o călătorie, un colind și o mare doză de acasă. The Kryptonite Sparks propulsează publicul în mijlocul unui intens proces de introspecție și oferă piesa și videoclipul „Până acasă la ai mei” acelora care știu a defini bravura, rezistenți la temperaturi ce depășesc cu mult pragul maxim de căldură sufletescă.
Laureat al premiului Oscar, regizorul Martin Scorsese aduce pe marile ecrane din 17 martie 2017 producţia „Silence”, povestea mult așteptată despre credință și religie, care se concentrează asupra unor misionari portughezi din secolul al XVII-lea. Aceștia pornesc într-o călătorie periculoasă în Japonia, pentru a-și găsi mentorul pierdut, părintele Cristavao Ferreira, și pentru a împărtăși și altora crezul creștin. Scorsese regizează „Silence” pe baza unui scenariu pe care l-a scris împreună cu Jay Cocks. Filmul, inspirat din romanul premiat al lui Shusaku Endo, publicat în 1966, examinează cea mai arzătoare dilemă a religiei și spiritualității: tăcerea lui Dumnezeu în fața durerii omenești.
Încarc...
