Din 13 septembrie 2013, pe ecranele din România, „Riddick”, cel mai recent capitol al sagăi începute în 2000 cu succesul „Pitch Black” și continuate în 2004 de blockbusterul „The Chronicles of Riddick”, îl readuce pe Vin Diesel în interpretarea antieroului său preferat, un condamnat evadat, căruia îi vrea capul orice vânător de recompense din galaxie. De această dată, trădat de semenii săi şi lăsat să moară pe o planetă pustie, Riddick luptă pentru supravieţuire, devenind astfel mai puternic şi mai periculos ca niciodată. Vânătorii de recompense din galaxie sunt însă pe urmele lui, fără să ştie că Riddick îi va folosi în planul său de evadare de pe planeta ostilă.
Scriitorul George Dyson dezvăluie istoria Proiectului Orion, o navă spaţială masivă propulsată nuclear care ne-ar fi putut duce până la Saturn în cinci ani. Perspectiva sa internă şi grămada de documente secrete reînvie un vis al Erei Atomice.
Pentru oameni, frontierele cunoaşterii, chiar dacă se extind cu fiecare clipă care trece, reprezintă o implacabilă invitaţie la mărginire. Ciripim în colivia limitelor noastre. Lumea palpabilă, cântărită cu cele cinci simţuri, este determinată, are muchii şi colţuri. Începutul şi sfârşitul devin pietre de hotar, paranteze fundamentale ale existenţei umane. Aici toate lucrurile au măsura lor, iar omul se poate lăuda, vorba lui Protagora, că este măsura tuturor lucrurilor. Hegemonia omului, ca „animal politic” se bazează tocmai pe finitatea lumii sale comensurabile.
Când, deodată, apare el: Universul, entitatea supremă, imens până la nemărginire, greu de estimat, mai întins decât cea mai mare întindere, alcătuit din miriade de galaxii, probabilităţi şi supoziţii. În faţa infinităţii sale reci, omul este redus iar la dimensiunile unei insecte gânditoare. Strivit de măreţia unui spaţiu fără sfârşit, omul încearcă să-şi ia revanşa, invadând microcosmosul. Aici ochiul său poate privi cu semeţie, de sus; în palma unui copil încap miliarde de molecule. Suntem atât de mari în raport cu bieţii atomi, încât nu-i putem vedea nici cu microscopul. Dar nici pe acest tărâm omul nu poate să triumfe. S-a dovedit că toate particulele, socotite cândva elementare, încă se mai pot divide. Dihotomia e nemiloasă. Greu de găsit un lucru atât de mic, încât să nu se mai poată înjumătăţi. Între doi atomi există spaţiu – raportat la diametrele lor -, cât între Pământ şi Jupiter. Paradoxal, pentru om calea către zero este la fel de lungă, la fel de imposibilă, ca cea către marele infinit.
Încarc...
