Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpițe și cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi și roșii și clămpănea pe egiptenește, fiindcă limba asta o învățase de la maică-sa.
De jur împrejurul ogoarelor și al pășunilor erau păduri mari și în mijlocul pădurilor heleșteie adânci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, înconjurat de șanțuri adânci; de la ziduri până la apă găseai tot bălării, așa de înalte, încât unui copil, stând în picioare printre ele, nu i s-ar fi văzut capul. Și erau așa de dese și de încâlcite, că te puteai rătăci prin ele ca-n pădure. În bălăriile acestea ședea o rață în cuibar și clocea; până să iasă puii, rața se plictisea grozav; nimeni nu venea să vadă ce mai face; celelalte rațe mai bine se plimbau pe apă decât să vie până aici sus, să se așeze sub un brusture și să stea de vorbă cu dânsa.
Formaţia Zdob și Zdub lansează „Sânziene”, încă un single de pe albumul prospăt lansat – „Bestiarium” –, al zecelea material discografic din carieră şi totodată o colecţie de 14 melodii. Zdob şi Zdub a lansat până în prezent 5 melodii de pe album: „Ursul”, „Lupul Solidar”, „Omul liliac”, „Colindul leului” şi „India mă cheamă”.
Formaţia Zdob şi Zdub lansează albumul „Bestiarium”, al zecelea material discografic din carieră. O colecţie de 14 melodii, dintre care o singură colaborare, cu Irina Rimes pentru piesa „Sânziene”. De pe albumul „Bestiarium”, Zdob şi Zdub a lansat până în prezent 5 melodii – „Ursul”, „Lupul Solidar”, „Omul Liliac”, „Colindul leului” şi „India mă cheamă”.
Zdubii cheamă publicul într-o atmosferă plină de mister și basm. Dacă acesta e deschis să vibreze cu energii vii, să asculte piese cu esențe, despre simboluri arhaice, piese ce aduc mesaje eterne, atunci e timpul să intre cu Zdubii în „Bestiarium”. E timpul să se întoarcă Acasă. E timpul să se întoarcă în Natură. Aici leul dă curaj, lupul înțelepciune, iar ursul – putere și siguranță. Zânele învață să iubim, iar Făt-Frumos – să luptăm. Mioara năzdrăvană prezice soarta. Cântecele păsărilor și copacilor purifică sufletul. Legendele și miturile resuscitează înțelepciunea seculară a poporului și fiecare își amintește de sine însuși cel autentic. Fiecare este o particulă a Naturii, o particulă a Pădurii și a Bestiarului de basm.
Simbol al Parcului Național, Cozia se definește ca un areal montan cu o mare diversitate geologică și geomorfologică (de la relieful cu vârfuri ascuțite, turnuri, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văi), până la păduri, pajiști și fânețe, cu floră și faună specifică. Romfilatelia a selecționat unele din cele mai rare și frumoase flori ale zonei, prezente în imaginile mărcilor poștale ce sunt introduse în circulație, vineri 23 august 2019, sub titlul tematic „Florile munților, Muntele Cozia”.
Nu e o exagerare vorbind de „aviațiunea la noi”. Franța și statele civilizate din apus, au făcut neasemănat mai mult decât țara noastră, pe tărâmul aviațiunei. Dar dacă facem o comparație cât de vagă între cultura, împrejurările și mijloacele tehnice ale altor popoare și starea de lucruri de la noi, putem spune cu oarecare mândrie, că nu suntem tocmai cei din urmă, măcar din punctul de vedere al aviațiunei. Nu trebuie să uităm, și simt o mare mulțumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile lui mijloace de la pământ, a fost un român, Traian Vuia! De la primul zbor al lui Vuia, au trecut mulți ani, și de-atunci aviațiunea a făcut progrese imense. Astăzi zeci și sute de piloți străbat văzduhul; mai toate centrele mari își au aerodromurile lor; tipurile de aparate se înmulțesc și se îmbunătățesc pe zi ce trece; o întreagă industrie de aeroplane s-a născut și face eforturi neobosite, ca să puie la îndemâna oamenilor aripile, care vor cuceri cerul. În fața emulației acesteia universale, nici noi nu stăm cu mâinile încrucișate. Dacă în alte domenii românii s-au mulțumit să ia totul de-a gata de la străini, dacă au profitat de toată munca și de toate descoperirile țărilor mai civilizate, dacă au importat aproape totul, de pildă: drumul de fier, telegrafe, telefoane, automobile etc. fără să îmbunătățească cu propriile lor invenții invențiile străine, cel puțin în domeniul aviației au adus, și se pare că vor aduce, ceva din munca și din inteligența lor. Au trecut numai doi-trei ani de la cele dintâi zboruri mai reușite, și astăzi avem în țară o sumă de oameni de știință și de energie, care s-au devotat cu trup și suflet celui mai vechi și mai nobil vis al omenirii: aripelor de zburat.
Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpițe și cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi și roșii și clămpănea pe egiptenește, fiindcă limba asta o învățase de la maică-sa.
Încarc...
