Continuând seria tematicilor dedicate Ordinelor și Medalisticii, Romfilatelia introduce în circulație joi, 14 mai 2020, emisiunea de mărci poștale intitulată „Ordine și medalii românești”. Emisiunea, alcătuită din patru mărci poștale, marchează și aniversarea a 20 de ani de la legiferarea Sistemului Național de Decorații al României.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Deși strămoșul comun al tuturor păsărilor moderne putea zbura, diferite specii de păsări și-au pierdut capacitatea de a zbura. Zborul poate avea beneficii incredibile, în special pentru a scăpa de prădători, vânătoare și pentru a călători la mare distanță. Dar aceasta vine la un preț mare: consumul de cantități enorme de energie și limitarea mărimii și greutății corpului. Gillian Gibb explorează ce anume determină păsările să renunțe la puterea de a zbura.
fără voturiÎncarc...
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.
Totuși, madame Ackermann s-a supărat rău când Anatole France, cu perfida lui modestie, i-a spus că poeziile ei sunt foarte frumoase, dar n-au imagini… „Elle demeura un moment stupefaite. Puis, dans l’exces de l’etonnement, elle s’ecria: „Pas d’images! Que dites-vous la? Je n’ai pas d’images! Mais j’ai l’esquif. L’esquif n’est-ce pas une image?… L’esquif sur une mer orageuse, l’esquif sur un lac tranquille!… Que voulez-vous de plus?”” Oricum, o asemenea supărare trădează, pare că, oarecare ambiții frivole, nu prea de înțeles la o persoană atât de serioasă…
Continuare »
1 voturiÎncarc...Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)
Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)
Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.
Continuare »
1 voturiÎncarc...În data de 13 mai 2014, cu începere de la ora 19:30, Institutul Cultural Român din Berlin găzduieşte la sediul său, în cadrul seriei de manifestări realizate în parteneriat cu Societatea româno-germană (Deutsch-Rumänische Gesellschaft), o dezbatere care aduce în atenţia publicului o temă foarte actuală, ce abordează problema identităţii europene. Invitatul acestui eveniment este dr. Manuela Boatcă, profesor de sociologie la Freie Universität din Berlin, care suţine dezbaterea ştiinţifică „Cât de estică este Europa de Est? Negocierea identităţilor culturale în competiţia europenizării”. Prelegerea este urmată de o discuţie cu publicul participant.
În contextul extinderii spre est a Uniunii Europene, precum şi a dezvoltării „noilor” antagonisme geopolitice (Vest versus Islam), după atentatele de la 11 septembrie 2001, Europa de Est şi Balcanii s-au bucurat pentru o vreme de o atenţie sporită. Prăbuşirea regimurilor comuniste şi competiţia pentru integrarea în structurile europene şi euroatlantice au avut drept urmare reluarea discursurilor identitare, care au marcat de secole relaţia acestei regiuni cu Europa vestică. Pentru a realiza o delimitare între imaginea negativă a „Estului”, ce reprezintă fie spaţiul Balcanic, fie pe cel asiatic, discursurile politice şi intelectuale au apelat adesea la construcţii identitare care poziţionează propria istorie, religie, contribuţie la civilizaţie şi/sau geografie în „Europa (de Vest)”. În cazul României, controversa referitoare la identitatea europeană se extinde până în prezent, din cauza aderării întârziate la Uniunea Europeană şi a suspendării recente a negocierilor pentru intrarea în spaţiul Schengen. Consecinţele dezideratului politic şi economic al „europenizării”, cele ale reducerii statutului de „european” la apartenenţa la structurile vest europene, precum şi consolidarea stereotipurilor existente sunt teme ce vor fi discutate în cadrul prelegerii, pe baza câtorva exemple actuale.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Delimitarea dintre public și privat s-a încețoșat în ultimul deceniu, în ambele aspecte, real și virtual, iar Alessandro Acquisti este aici să ne explice ce înseamnă acest lucru și de ce e important. În acest discurs care ne dă de gândit, puțin descurajator, el ne împărtășește detalii ale recentei cercetări aflate în desfășurare – incluzând un proiect care ne arată cât de ușor este să potrivești o fotografie a unui străin alături de informațiile sensibile personale.
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
