Cât de estică este Europa de Est?
În data de 13 mai 2014, cu începere de la ora 19:30, Institutul Cultural Român din Berlin găzduieşte la sediul său, în cadrul seriei de manifestări realizate în parteneriat cu Societatea româno-germană (Deutsch-Rumänische Gesellschaft), o dezbatere care aduce în atenţia publicului o temă foarte actuală, ce abordează problema identităţii europene. Invitatul acestui eveniment este dr. Manuela Boatcă, profesor de sociologie la Freie Universität din Berlin, care suţine dezbaterea ştiinţifică „Cât de estică este Europa de Est? Negocierea identităţilor culturale în competiţia europenizării”. Prelegerea este urmată de o discuţie cu publicul participant.
În contextul extinderii spre est a Uniunii Europene, precum şi a dezvoltării „noilor” antagonisme geopolitice (Vest versus Islam), după atentatele de la 11 septembrie 2001, Europa de Est şi Balcanii s-au bucurat pentru o vreme de o atenţie sporită. Prăbuşirea regimurilor comuniste şi competiţia pentru integrarea în structurile europene şi euroatlantice au avut drept urmare reluarea discursurilor identitare, care au marcat de secole relaţia acestei regiuni cu Europa vestică. Pentru a realiza o delimitare între imaginea negativă a „Estului”, ce reprezintă fie spaţiul Balcanic, fie pe cel asiatic, discursurile politice şi intelectuale au apelat adesea la construcţii identitare care poziţionează propria istorie, religie, contribuţie la civilizaţie şi/sau geografie în „Europa (de Vest)”. În cazul României, controversa referitoare la identitatea europeană se extinde până în prezent, din cauza aderării întârziate la Uniunea Europeană şi a suspendării recente a negocierilor pentru intrarea în spaţiul Schengen. Consecinţele dezideratului politic şi economic al „europenizării”, cele ale reducerii statutului de „european” la apartenenţa la structurile vest europene, precum şi consolidarea stereotipurilor existente sunt teme ce vor fi discutate în cadrul prelegerii, pe baza câtorva exemple actuale.
Manuela Boatcă a studiat filologie engleză şi germanistică în cadrul Universităţii Bucureşti. În anul 2002 a obţinut titlul de doctor în sociologie la Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt, iar în perioada 2003-2010 a fost cadru universitar la departamentul de sociologie al aceleiaşi instituţii universitare. A predat cursuri în calitate de Visiting Professor la Instituto Universitário de Pesquisas do Rio de Janeiro (IUPERJ), Universida de Candido Mendes (Brazilia). Începând cu 2012 este profesor de sociologie la Freie Universität din Berlin (Lateinamerika-Institut). A publicat volumul de autor „From Neoevolutionism to World-Systems Analysis. The Romanian Theory of ‘Forms without Substance’ in Light of Modern Debates on Social Change” (2003) şi mai multe lucrări în calitate de co-editor, printre care amintim „Decolonizing European Sociology. Transdisciplinary Approaches“ (2010), „Global, multiple and postcolonial modernities” (2010).