Search Results

 22 mai 2017

„Cozia” de Grigore Alexandrescu

Grigore AlexandrescuCa la trei ore depărtare de Râmnic, pe un braț de pământ ce din poalele Carpaților se întindea deasupra Oltului, este zidită Cozia. Ca operă de arhitectură, mănăstirea aceasta nu diferă întru nimic de cele mai multe. Numai numele fondatorului deșteaptă niște suvenire mărețe, nutrite încă de zgomotul valurilor care udă înaltele ziduri și se închin în treacăt țărânii eroilor. De ceealaltă parte a râului, un șir de munți acoperiți de arbori formează mănăstirii o statornică barieră, care o apără despre răsărit și oprește razele soarelui de a tulbura fără timp (la 1386) repaosul părinților. Oltul, în mărețele lui capricii, aci desfășoară cu fală undele sale, aci strecurându-se ca un șarpe printre două stânci, ce se par a se împreuna ca să-i închiză dr umul, își răzbună prin urlete sălbatice de strâmtorirea ce suferă, și spărgându-se cu furie de pietroasele lor temelii, pare a le amenința că, ajutat de timp, va surpa odată culmea și trufia lor.

În cea dintâi intrare, la ușa bisericii, este un tron de piatră, și vulturul cu două capete ține deasupră-i coroana regală. În acel tron spun că se odihnea Mircea, care se află pictat înăuntrul bisericii, june încă, după cum era când a fondat-o. Statura lui e de mijloc, chipul blând și voios, ochii mari și albaștri, părul casta- niu-blond și bucălat. O parte din îmbrăcămintea lui e vechiul costum al cavalerilor cruciați: veșmânt scurt și spată, călțuni și culți, la genunchi are cusuți în fir vulturi cu două capete, pe deasupra poartă mantie roșie cu marginară de aur, și pe cap o coroană. Valorosul domn este înmormântat în biserică, în cea dintâi intrare; două mari pietre acoperă mormântul. Inscripțiunea uneia a început a se șterge, încât abia poți descifra câteva cuvinte și numele Mircea, iar pe cealaltă se citesc deslușit aceste cuvinte:

„Aici odihnește maica Teofana călugăriță, cu fie-sa doamna Florica și fiul seu Nicolae-vodă, leat 1425.”
Descoperire neașteptată și plăcută! Familia lui Mihai Viteazul în același mormânt cu bătrânul Mircea.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 21 ianuarie 2016

Săptămâna Filmului Francez

În perioada 22-28 ianuarie 2016, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte evenimentul Săptămâna Filmului Francez, organizat de Arhiva Naţională de Filme a României împreună cu Centrul Naţional al Cinematografiei din Franţa şi Federaţia Internaţională a Arhivelor de Film, în colaborare cu Ambasada Franţei şi Institutul Francez. În cadrul programului sunt prezentate şapte titluri de referinţă ale istoriei cinematografului francez (printre care şi o coproducţie franco-română), în copii restaurate (peliculă 35mm).

Invitat special al evenimentului este Eric Le Roy, preşedintele Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de Film (FIAF), care participă la spectacolul de gală de pe 22 ianuarie, precum şi la proiecţia de pe 23 ianuarie. Accesul spectatorilor la Săptămâna Filmului Francez este liber.

Saptamana Filmului Francez

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 23 decembrie 2014

Bulevardele de centură

Bulevardele de centurăEditura Polirom a publicat recent cartea „Bulevardele de centură„, a scriitorului francez Patrick Modiano, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din anul 2014, în traducerea din limba franceză semnată de Livia Storescu.

În romanul „Bulevardele de centură” (publicat pentru prima dată în 1972), Serge Alexandre, care este naratorul, se află în căutarea tatălui, personaj fantomatic care apăruse pentru scurt timp în viaţa lui în adolescenţă şi care încercase să-l omoare, împingându-l pe şine într-o staţie de metrou. Au trecut zece ani de atunci. În vremurile tulburi ale Ocupaţiei, Serge îşi regăseşte tatăl în mijlocul unui grup obscur de la hanul Clos-Foucre, dintr-un sat de la marginea pădurii Fontainebleau. Toţi acei indivizi erau implicaţi în publicarea unui jurnal de denunţ şi şantaj. Mai mult decât atât, tatăl poartă un alt nume şi nu-şi recunoaşte presupusul fiu. Oare totul s-a petrecut doar în închipuirea tânărului? Va reuşi el să-şi salveze părintele, un evreu deloc îngrijorat de riscurile la care se expune, de legăturile pe care le are?

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 29 aprilie 2013

Lansarea cărţii „Vinerea Patimilor”

În preajma Sfintelor sărbători de Paşti, în sala de conferinţe a Bibliotecii Naţionale din Republica Moldova, a avut loc şedinţa ordinară a Cenaclului Literar-Artistic „Ideal”, în cadrul căreia scriitorul Tudor Gorgos a lansat cartea de povestiri, intitulată simbolic „Vinerea Patimilor”, ilustrată de pictorul Grigore Puică, Chişinău, 2013, „Tipografia centrală”, 174 pag., ISBN 978-9975-53-183-2.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Încarc...
 8 noiembrie 2012

„Ultimii eretici ai Imperiului” de Vasile Ernu a apărut în Italia

Ultimii eretici ai Imperiului” de Vasile Ernu, publicat de Polirom în 2009, nominalizat la Premiul pentru eseu al revistei Observator cultural şi premiat de revista Tiuk!, a apărut la Editura Hacca din Italia, tradus de Anita Bernacchia.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 21 septembrie 2007

H.G. Wells sau psihologia mulţimii faţă cu Invizibilului

H.G. WellsFragmente din volumul „Omul invizibil” (traducere de Mihu Dragomir, C. Vonghizas, A. Ralian, C. Clarus, Colecţia Biblioteca pentru Toţi, Editura pentru Literatură, 1966):

„Era firesc ca o persoană cu înfăţişare şi comportări atât de ieşite din comun să constituie principalul subiect de conversaţie într-un sat ca Iping. Părerile asupra preocupărilor lui erau împărţite. Mrs. Hall se arăta cât se poate de susceptibilă în privinţa muşteriului ei. Când era întrebată, explica pe îndelete că dumnealui este un ‘cercetător ştiinţific’ (rostea cu gingăşie fiecare silabă, ca şi cum s-ar fi temut să nu-i scape vreuna). Dacă interlocutorul dorea să afle ce-i ai un ‘cercetător ştiinţific’, hangiţa răspundea cu un aer de superioritate că orice om cu carte trebuie să ştie măcar atâta lucru, şi-i destăinuia apoi că ‘domnul descoperă lucruri’. Oaspetele ei, adăuga mrs. Hall, avusese un accident, care îi desfigurase vremelnic faţa şi mâinile şi, fiind o natură foarte sensibilă, nu putea suferi ca lumea să bage de seamă infirmitatea lui.
Dar, fără ştirea ei, circula şi altă versiune: străinul ar fi un criminal, care s-a înfofolit în halul ăsta ca să scape de justiţie, înşelând ochiul poliţiei. Ideea răsărise în mintea lui mr. Teddy Henfrey. Dar nimeni n-auzise ca de pe la mijlocul sau sfârşitul lui februarie încoace să se fi petrecut vreo crimă mai serioasă. Filtrată prin imaginaţia lui mr. Gould, suplinitorul de la Şcoala Naţională, teoria ‘crimei’ a îmbrăcat o altă formă, şi anume, că străinul ar fi fost un anarhist deghizat, care fabrica bombe explozive; zelosul învăţător a luat chiar hotărârea să-l urmărească pe ascuns, atât cât îi îngăduia timpul liber. E drept că cel mai adesea urmărirea se mărginea la privirea scrutătoare pe care mr. Gould i-o arunca străinului, ori de câte ori îl întâlnea, şi la o serie de întrebări de ordin general, adresate unor oameni care nici nu-l văzuseră vreodată. Până la urmă, mr. Gould n-a descoperit nimic.
Un alt curent de opinie era cel lansat de mr. Fearenside. Căruţaşul avea câţiva adepţi, care fie că admiteau ca atare teoria culorilor pestriţe [pe care se presupunea că le are pielea străinului], fie că-i introduceau diverse modificări. Aşa, de pildă, Silas Durgan fusese auzit declarând că ‘dacă s-ar arăta la panoramă, ăsta ar face bănet în două ceasuri!’. Şi, pentru că era şi puţin teolog, mr. Durgan îl asemuia pe străin cu ‘omul cu un singut talant’ din Biblie. Alţii adoptaseră un punct de vedere care soluţiona toate problemele: îl considerau pe misteriosul personaj drept un nebun inofensiv. Această versiune avea avantajul că lămurea dintr-o dată toate semnele de întrebare. În afara acestor grupuri cu opinii bine definite, se mai găseau şi câte unii cu păreri mai schimbătoare sau alţii care amestecau mai multe versiuni la un loc. Locuitorii din Sussex nu prea erau superstiţioşi; abia după întâmplările de la începutul lui aprilie prinse pentru prima oară să umble prin sat zvonul că ar fi ceva necurat la mijloc. Chiar şi atunci însă, numai femeile plecau urechea la asemenea şoapte… Oricum, indiferent de ceea ce gândeau despre obiectul atenţiei lor, toţi locuitorii din Iping cădeau de acord într-o singură privinţă: antipatia pe care o nutreau faţă de el.”

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'hanul'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

mai 2024
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii