Vă e teamă de Inteligența Artificială? Ar trebui, spune cercetătorul în neuroștiințe și filosoful Sam Harris – nu doar teoretic. Vom construi mașinării supraumane, spune Harris, dar încă nu am realizat problemele asociate cu crearea unui obiect care ne-ar trata așa cum tratăm noi furnicile.
fără voturi
Încarc...Clint Eastwood, regizor premiat la galele Oscar, ne aduce o nouă dramă pe marile ecrane, „Sully: Miracolul de pe râul Hudson” („Sully”). Pelicula apare în cinematografele din România începând cu data de 9 septembrie 2016 şi îl are în centrul poveștii pe căpitanul Chesley „Sully” Sullenberger, interpretat de Tom Hanks, laureat al premiilor Oscar.
Continuare »
1 voturiÎncarc...
Dulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pământului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vânt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se târăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rânduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mână nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal.
De la fereastra lui, Beethoven, cu un zâmbet amar pe buze, lăsându-și capul pe mână, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întâiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc.
Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un țărm, urcă până la el și îl face să-și plece urechea și să asculte. Vii, ochii lui se aprind și licăresc și mâna-i albă, ca și cum ar vrea să culeagă zvonurile împrăștiate în aer, se întinde și dibuiește prin întunerec…
Continuare »
fără voturiÎncarc...Ciocănitorile sau „doctorii pădurii” sunt printre primele păsări sălbatice cu care luăm contact încă din anii copilăriei, amuzându-ne cu obiceiurile lor de viaţă care aduc activitate şi un dram de veselie în pădure chiar şi în zilele de iarnă. Aceste păsări interesante și îndrăgite fac subiectul celui mai recent proiect marca Romfilatelia, intitulat sugestiv „Ciocănitori”, ce este disponibil spre vânzare începând din 9 februarie 2016.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Toate teoriile gravitează în jurul principiului conform căruia, desprinsă de obiect și de strategiile de persuasiune la nivel macro, nicio teorie nu este, în esenţă, bună sau rea. Marele avantaj al teoriilor rezidă în comoditatea maselor de a nu încerca să le reprime şi, totodată, în neputinţa acestora de a iniţia transformări în profunzime. Prin urmare, rădăcinile pe care o teorie le adânceşte în conştiinţa întregului vor fi cu atât mai greu de extirpat cu cât lungimea oricărei încrengături va fi mai mare decât răbdarea de-a elibera spaţiul de „vechi” pentru a face loc elementelor noi.
Singurul medicament viabil este timpul. Avem timp, însă nici timpul nu concură la înlăturarea rănilor şi mucegaiurilor pe care o teorie le „câştigă” la „concursul” infailibil al bătrâneţii fenomenelor. El doar îndeplineşte rolul de fermă pentru furnicile aducătoare de hrană. Şi oamenii sacrifică adevărul pentru ceva proaspăt? Fireşte că nu. Ceea ce este „adevărat” eliberează prin încorsetare şi aduce o plăcere artificială, o siguranţă că „un ceva” se îndreaptă cu paşi siguri către „un alt ceva”. Un gând reconfortant în bătaia vântului.
Continuare »
4 voturiÎncarc...Revista lunară de satiră şi umor „Haz de Necaz” publică, în numărul 14 din iunie 2001, pe o pătrime de pagină, următoarele precizări ale lui George Corbu:
Prietenia (nu doar literară) ce m-a legat de emeritul umorist şi epigramist Mircea Trifu (24.02.1922 – 20.06.1994) stă la originea a ceea ce avea să devină „Războiul (duelul) sutei de sonete”. În compania, ilustră, a mult talentatului coleg, am purtat cea mai paşnică bătălie de-a lungul primelor trei luni ale anului 1970. Cele 101 sonete scrise atunci – probabil, cel mai lung duel de acest gen din literatura română – au avut ca martori pe Tudor Muşatescu şi Mircea Pavelescu, iar ca arbitru pe Victor Eftimiu. Ele îmbracă astăzi haina tiparului, înainte ca vreun editor, în a cărei venire mai sper, să le ofere veşmântul aristocratic al unei cărţi, aşa cum, de altfel, şi-au dorit protagoniştii acestei confruntări ironico-umoristice.
Meritul esenţial în acest inedit încă fapt literar – din care antologia umorului liric îşi va recruta, poate, unele piese de rezistenţă (modestia este virtutea mediocrilor), revine strălucitului confrate Mircea Trifu care, lansând provocarea, a dat startul impresionantei competiţii.
Să mi se îngădue, până la împlinirea sorocului strângerii acestor creaţii într-un volum, a-i aduce încă şi încă, omagiul meu devotat incomparabilului Mircea Trifu, pentru strălucirea cu care a slujit decenii de-a rândul epigrama românească.
Nu este, cred, lipsit de interes să amintesc faptul că despre existenţa acestui virtual volum făcea referire însuşi Mircea Trifu, anunţându-l, printre cărţile în pregătire, pe clapeta copertei primului său volum („Epigrama”, Bucureşti, Editura LITERA, 1976).
Continuare »
2 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
