Marţi, 28 februarie 2017, ora 19:00, Editura Humanitas aşteaptă publicul la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la lansarea volumului „Eu, Dracula şi John Lennon. Povestirile unui trăitor şi uluit observator în România comunistă şi în mirificul Occident” de Jan Cornelius, apărut în colecţia „Memorii/Jurnale”. La eveniment participă, alături de autor, Mircea Cărtărescu, Denisa Comănescu şi Radu Paraschivescu.
Samantha Power spune povestea unui erou complicat, Sergio Vieira de Mello. Acest diplomat ONU a păstrat un echilibru moral fragil, negociind cu cei mai răi dictatori ai lumii pentru a le ajuta popoarele să depăşească crize. Este o poveste captivantă spusă cu pasiune arzătoare.
Spectacol vibrant, de mare tensiune dramatică, realizat cu doar patru personaje, cu final grandios, care a ridicat sala în picioare timp de minute bune. Aşa s-ar putea caracteriza, pe scurt, premiera piesei “Herghelia albastră”, veritabil regal dramaturgic, oferit recent publicului de scena Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroşani. Piesa reprezintă un moment de vârf al teatrului de idei cu care ne-a obişnuit deja dramaturgul Valeriu Butulescu. Selectată în triada celor mai bune piese ale anului 2009, nominalizată de Ion Caramitru pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la Gala Premiior UNITER, în acest text de excepţie, aşa cum nota scriitorul Ironim Muntean (fost profesor de română al autorului, devenit între timp un exeget consecvent al acestuia), “Valeriu Butulescu armonizează în toată fiinţa sa poetul sensibil cu moralistul ironic, temperamentul solar de sorginte rurală, capacitatea disociativă şi analitică cu reflexivitatea insului lucid, atent sagace la spectacolul lumii diverse şi unitare totuşi în paradoxala ei alcătuire. (…) Autorul topeşte în scrierile sale lirismul şi reflexivitatea, privirii mirate şi ironice a scriitorului infăţişându-i-se o lume clădită pe o dialectică a contrastelor multiple între viaţă şi moarte, veşnicie şi efemeritate, iubire şi ură, sacru şi profan, astral si teluric, angelic şi demonic, fiinţă şi mască, esenţă şi aparenţă, virtute şi viciu, prietenie şi duşmănie, frumos şi urât, autenticitate şi falsitate, inocenţă şi perversitate, tinereţe şi bătrâneţe, singurătate şi sociabilitate, bogaţie şi sărăcie, înţelepciune şi prostie – în care induce o tensiune printr-un paradox de proporţie sau perspectivă.”
Aparent Eleanor Longden era la fel ca orice alt student care începe facultatea, bucuroasă și lipsită de griji. Asta până când vocile din capul ei au început să vorbească. La început inofensivi, acești naratori interni au devenit din ce în ce mai potrivnici și dictatoriali, transformându-i viața într-un coșmar. Diagnosticată de schizofrenie, sub efectul medicației și în final ignorată de un sistem care nu știa cum s-o ajute, Longden relatează povestea emoționantă despre cum și-a recuperat sănătatea mentală după ani de luptă, și susține că a reușit să supraviețuiască pentru că a învățat să-și asculte vocile.
După ce a avut o proiecție în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania 2013, începând de vineri, 5 iulie 2013, intră în cinematografe „No”, film nominalizat la premiile Oscar, secţiunea Cel mai bun film străin, şi care a obţinut C.I.C.A.E (Quinzaine des realizateurs) la Festivalul de la Cannes 2012. De asemenea, a câştigat Premiul publicului la festivalurile de film de la São Paulo, de la Salonic şi a fost nominalizat pentru Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Tokyo.
Istoricul de artă Bahia Shehab a fost îndelung fascinată cu scrierea arabă pentru cuvântul „nu”. Când revoluția a izbucnit în Egipt în 2011, ea a început să picteze cu spray zidurile de pe străzi, spunând „NU” dictatorilor, guvernării militare și violenței.