17 aprilie 2008
Prezidentul (către reclamantă): Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile…
Femeia Caliopa, republicană română: Eu, domnule prezident, vine dumnealui la mine, care venea întotdeauna seara ca amic, încă era şi dumneaei care mi-este amică, şi aţi chemat-o dumneavoastră martoră că a fost acolo şi poate să jure cum s-a-ntâmplat.
Prezidentul: Las-o pe dumneaei; nu e aici; dumneaei o să răspunză când o vom chema. Acu spune d-ta.
Reclamanta: Spui. A venit dumnealui.
Inculpatul: Dumneata m-ai chemat: am biletul dumitale.
Prezidentul: Tăcere.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Scenete şi schiţe, Umor
17 iulie 2007
Departe de acasă, departe de casă, tu, casă, cuvânt magic, cuvânt plin de mine, gând plin de-ai mei, de voi, de ei, de noi. Obsesia naşterii mele oare? Mă pot rupe de tine vreodată, „departe de casă”? Te pot goni, te pot izgoni din mine, din imaginile amintirilor mele? Tu, nălucă, de ce nu-mi laşi serile în pace? Tu, departe de mine, casă, cuvânt dulce şi, câteodată, ooo… venin, venin dulceag-amar care îl mestec în mine, îl frământ, sau încerc să-l izgonesc, să conştientizez că nu îmi poate face nimic. De ce vii spre mine disperată, tu, nălucă, departe de casă? Şi totuşi, nu pot scăpa, ma trage prin fir nevăzut…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
28 voturi