17 ianuarie 2012
Institutul Cultural Român din Berlin îşi deschide seria de prezentări de carte din 2012 cu volumul „Despre Google, Dumnezeu şi lume”, al lui Jan Cornelius. Lectura are loc vineri, 20 ianuarie 2012, ora 19:00, la sediul institutului.
Cunoscut publicului german ca traducător în germană al scriitorilor Dan Lungu (romanele „Sunt o babă comunistă” şi „Cum să uiţi o femeie”) şi Matei Vişniec („Omul-Pubelă”), Jan Cornelius este el însuşi autorul a numeroase satirice şi umoristice şi nu în ultimul rând, autor de cărţi pentru copii. Volumul „Despre Google, Dumnezeu şi lume” a apărut în anul 2011 la Editura Pop şi poate fi definit ca un jurnal în care scriitorul descrie cu mult umor şi ironie fină impresiile sale despre Vest şi Est.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Umor, Ştiri
4 august 2010
Un articol despre „bolile trupeşti ale epigramei” implică nu numai ariditate profesională, ci şi un oarecare risc: dacă pentru superlativele şi laudele duse la exces, înserate într-un medalion, într-o evocare sau prezentare de carte nu te trage nimeni la răspundere (ba, dimpotrivă, atrage simpatii!), exemplele de nereuşită, imperios necesare într-un asemenea articol, presupun responsabilitate şi atrag nemulţumiri şi antipatii. Totuşi, având în vedere că epigrama românească, proliferând într-o adevărată avalanşă de volume, pe lângă câştigurile mari pe care le-a realizat, manifestă o oarecare delăsare în privinţa prozodiei, deschizând porţile tuturor încercărilor şi încercătorilor, considerăm că e necesară o punere în lumină a lucrurilor, conform cu realitatea existentă. În plus, în redactarea rândurilor de faţă, am pornit de la considerentul că nu există epigramist – mic sau mare, cu vechi state în domeniu sau de curând afirmat – care să nu aibă şchiopătări prozodice, de rimă sau de exprimare. E necesară, totuşi, o precizare: una e se strecoare câte o abatere, câte o „zbârcă” de accent şi alta să ai „opera epigramatică” plină de „luxaţii”, „cârje” şi „proptele”, dând drumul în lume la volume care pot servi ca etalon în această direcţie. Şi asemenea cărţi s-au mai publicat şi ele circulă, dăunând epigramei din interiorul ei mai mult decât criticii literari, care o împing la periferia literaturii.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
7 februarie 2008
Chiar depăşind graniţele literaturii engleze, Charles Dickens (7 februarie 1812 – 9 iunie 1870) rămâne, fără îndoială, campionul literaturii ca tablou al copilăriei. Fără să-i minimalizăm prin asta valoarea, recunoaştem cu preponderenţă între lucrările sale pe cele care aduc în prim-plan universul infantil, care se construieşte oarecum metodic pe baza unei legi ce nu poate fi ignorată: vitregia sorţii poate fi învinsă dacă-ţi păstrezi calea dreaptă şi cugetul curat. Teza pare simplistă, dar asociată cu un real talent narativ, Dickens a obţinut o formulă de succes care, deşi nu l-a inclus în rândul monştrilor sacri, l-a făcut cunoscut şi citit cu plăcere la nivel universal.
Volumul asupra căruia ne-am oprit se deschide cu o discuţie care – mi se pare mie – stârneşte şi azi vii pasiuni. Este vorba despre felul în care exactitatea faptului are câştig de cauză asupra pasiunii imaginaţiei. Tocmai pentru că mă situez în mod fundamental şi categoric pe poziţie adversă, am ales fragmentele care argumentează acestă teorie, pentru ca fiecare dintre cititori să aleagă pentru sine, conform propriilor credinţe.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare