Pe Marcel Proust îl pomenesc prietenii ca pe un om de o gingășie care surprindea, încurca, în sfârșit copleșea pe acel ce, din întâmplare, se afla în centrul atenției și favorii acestui copil hipersensibil. Frica lui Proust de a jigni, trebuința nepotolită de a te îneca nu numai în gentilețe, ci în adâncă generozitate, nu se pot uita. Să auzim însă câteva judecăți literare ale acestui om angelic:
proza colorată a lui Taine, cu planuri în relief, e făcută să impresioneze pe elevii claselor secundare.
Renan: Originile creștinismului sunt, în general, rău scrise: „perpetuelle effusion d’enfant de choeur”; neputință rară de a descrie; stil de Baedecker; „des images de bon eleve”; „La vie de Jesus, une espece de Belle Helene du christianisme”. Sainte-Beuve: incapabil să înțeleagă ce este o imagine, „ce malin rafistoleur de phrases”; „Sainte-Beuve, dont la stupidite (a propos de Baudelaire) se montre telle qu’on se demande si elle n’est pas une feinte de la couardise”.
Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată…
Algazy nu vorbește nici o limbă europeană… Dacă însă îl aștepți în zori de zi, în faptul dimineței, și îi zici: „Bună ziua Algazy!” insistând mai mult pe sunetul z, Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să-i tresalte de bucurie barba un sfert de oră… Deșurupat, grătarul îi servea să rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curățirea și liniștea casei…
Algazy nu ia mită… O singură dată s-a pretat la o asemenea faptă, când era copist la Casa bisericii; dar nu a luat atunci bani, ci numai câteva cioburi de străchini, din dorința de a face dotă unor surori ale sale sărace, cari trebuiau să se mărite toate a doua zi…
Pentru România, Occidentul a devenit un adevărat pol magnetic. Busolele româneşti din ultimii treizeci de ani îndeamnă invariabil spre Vestul cel policrom.
Excepţie face Dunărea, căreia de la naştere îi prieşte culoarea închisă. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră şi, cu toate că e albastră, pleacă întins spre Marea Neagră. Deşi se naşte în Germania, paradoxal, Dunărea o ia la vale, lasă în urmă capitale şi locuri minunate, parcă obsedată de litoralul românesc.
Pe o porţiune însemnată, Dunărea separă Serbia de România. Despărţirea e formală. Fluviul udă echitabil ambele maluri, permiţând celor două popoare să se privească direct în ochi.
Într-o epocă în care Crăciunul a devenit un pretext pentru excese consumeriste, Sarmalele Reci relansează moda urărilor prin SMS, în nou lansatul cântec „Fie ca” (muzică: Zoltán András, versuri: Florin Dumitrescu). Este o piesă cantabilă, cu influențe gospel și cu un umor dulce-amărui. Cântecul este o colaborare cu Jazzappella și are un videoclip realizat de Corina Schweiger.
Muzeul Colecţiilor de Artă (corp a, etaj I; Calea Victoriei 111), secţie a Muzeului Naţional de Artă al României, invită publicul începând cu data de 14 decembrie 2019 să viziteze expoziţia permanentă a „Colecţiei Dan şi Liana Nasta”, intrată în patrimoniul muzeului în 2019, prin generozitatea donatorilor, soții Mihai şi Elena Nasta, nepoții colecționarilor. Colecţia a fost donată muzeului în memoria cunoscutului colecţionar şi om de teatru şi film, care şi-a dedicat, alături de soţia sa, întreaga viaţă formării acesteia.
Romfilatelia continuă seria emisiunilor de mărci poștale Colecții românești, de această dată cu tematica „Gramofoane”. Emisiunea, ce este introdusă în circulație joi, 12 decembrie 2019, disponibilă în magazinele din țară și online, este alcătuită din șase timbre și o coliță nedantelată, pe care sunt reprezentate gramofoane de diferite tipuri menite să ilustreze evoluția tehnologiei de redare fonică. Exponatele aparțin unei renumite colecții din București, cea mai mare din lume, certificată de Guinness World Records, în 2016.
Încarc...
