În Conacul poetului Costache Conachi de la Țigănești, situat la 3 km de Tecuci, s-a născut la 17 august 1828 Ecaterina (Cocuța) Conachi.
Încercăm, în cele ce urmează, să reliefăm, în doar câteva fraze, meritele deosebite ale Cocuței la înfăptuirea Unirii Principatelor Române din 1859 dar și ingratitudinea cumplită manifestată de poporul român, față de această eroină.
Când avea doar 17 ani, tatăl ei a căsătorit-o cu Nicolae Vogoride, un principe, de origine bulgară, incult și vicios. Fiind un slujbaș credincios turcilor, acesta ajunge în 1857 caimacam (locțiitor de domn) al Moldovei.
După Războiul Crimeii (1853-1856), Puterile Garante au acceptat Unirea Principatelor Române, impunând condiția ca rezultatul scrutinului electoral (Divanurile ad-hoc) să fie pozitiv. Turcii și-au instruit supușii cum să-i obstrucționeze pe unioniști. Cocuța a intrat în conflict cu soțul său și i-a sprijinit pe cei din Partida națională, printre liderii căreia se afla și C. Negri, fratele ei vitreg. Rezultatul însă a fost negativ. Destinul celor două provincii românești căpătase brusc conotații sumbre. Se părea că totul este pierdut.
Imaginează-ți că te trezești în miez de noapte cu un elefant care îți distruge acoperișul casei, în căutare de hrană. Aceasta e realitatea în unele comunități din Africa, unde, pe măsură ce zonele sălbatice se micșorează, oameni și elefanți concurează pentru spațiu și resurse mai mult ca niciodată. În aceast discurs captivant, zoologul Lucy King ne împătășește soluția ei pentru conflictul în creștere: garduri realizate din stupi de albine care țin la distanță elefanții, ajutând totodată fermierii să aibă noi mijloace de trai.
Primăria Municipiului București, prin Teatrul Nottara, anunță o nouă premieră a spectacolului „Lecția” de Eugène Ionesco (în traducerea lui Vlad Russo și Vlad Zografi), în regia, ilustrația muzicală și lighting design-ul lui Felix Alexa, cu Ioana Calotă în rolul Elevei, alături de Gabriel Răuță (Profesorul) și Catrinel Dumitrescu (Menajera). După aproape trei luni de pauză în care contextul pandemic a dus la închiderea teatrelor, „Lecția” (cu o scenografie semnată de Carmencita Brojboiu), ultima premieră a Teatrului Nottara, revine cu noi reprezentații pe 28 mai, 29 mai, 12 iunie și 13 iunie 2021, în Sala George Constantin, de la ora 18:00.
Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte.
O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban.
Pentru a nu răzleți feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stânga celei bătrânești. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — și a nu orândui nimic pentru împărțeală până aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: „Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea — fie-i țărna ușoară! — așa a făcut cu mine. Și bărbatu-meu — Dumnezeu să mi-l ierte! — nu s-a putut plânge că l-am înșelat sau i-am risipit casa; … deși câteodată erau bănuiele… și mă probozea… dar acum s-au trecut toate!”
Felix Noa colaborează cu Nicole Cherry pentru single-ul „În derivă”, o piesă care vorbește despre momentele în care emoția și inocența copilăriei ar trebui să rămână prezente în viețile noastre. O introspecție asupra acțiunilor și etapelor din viața de adult, melodia „În derivă” ne aduce aminte de o expresie folosită constant în poezie, „simțindu-te copil nu vei îmbătrâni niciodată”.
Era la începutul vacanței Paștilor. Gările erau pline de copii și de părinți cari se întorceau acasă de sărbători, sau cari se duceau să se recreeze de zarva orașului, în vre-un sat dela munte, sănătos și înconjurat de priveliști minunate.
Dar dacă ai fi observat în Gara de Nord din București fețele tuturor cari se pregătiau de călătorie, începând cu cei cari ședeau la rând să-și scoată bilet și sfârșind cu ștrengarii de elevi cari, cățărați pe scările vagoanelor se strigau unul pe altul, n’ai fi văzut o față mai veselă decât a lui Mircea Claudiu. Student în anul I de medicină, Mircea Claudiu nu văzuse de multă vreme satul în care se născuse și copilărise. Tatăl său, notar, îl trimesese să facă liceul în București ca intern ; iar când li se dedea școlarilor vacanță, în tot timpul acestor lungi opt ani de școală, el șezuse la unchiul său, advocat în București. Acesta n’avea deloc greutăți familiare și primise să ia în gazdă pe Mircea, ca să mai ușureze pe bietul frate-său, care avea cinci copii, împrăștiați și ei pe la alte școale : cei mai răsăriți în Târgoviște, iar cei mai mărunței la școala primară din satul Răsvad.
Încarc...