Duminică, 18 noiembrie 2018, de la ora 11:00, la Sala Mică a Teatrului Naţional Bucureşti, prof. dr. Dumitru Borțun susţine conferinţa cu tema „România – o enigmă, un miracol și un paradox”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Muzeul Național de Artă al României invită pe cei pasionați de pictură în perioada 2 noiembrie 2018–28 februarie 2019 la expoziția „Confesiuni. 1944-1965” dedicată lui Corneliu Baba, unul din marii maeștri ai școlii românești de pictură. Deschisă la parterul Galeriei Naționale, expoziția este prilejuită de apariția volumului cu același titlu publicat prin grija doamnei Maria Muscalu Albani, executorul testamentar al pictorului, și curatoriată de Monica Enache și Maria Muscalu Albani.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Grasu XXL și Guess Who au lansat videoclipul piesei „Șoareci în labirint”. Acesta a fost filmat de Ionuț Trandafir (Trandafilm) cu o dronă și un obiectiv tilt & shift ce a dat efectul de miniatură al orașului, efect folosit in premieră, în România.


fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Muzică, Video, Ştiri
Comenteaza! »

În anul Centenar al Marii Uniri din 1918, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale „Români celebri (I)”, prin care onorează activitatea unor personalități de marcă ale națiunii, și este disponibilă începând de vineri, 15 iunie 2018, în magazinele Romfilatelia. Pe cele nouă timbre ale emisiunii sunt ilustrate portretele Sofiei Ionescu-Ogrezeanu (1 leu), al lui Dimitrie Gusti (1,20 lei), Ion Cantacuzino (1,50 lei), Nichita Stănescu (1,70 lei), Aurel Vlaicu (2 lei), Lucian Blaga (3 lei), Traian Vuia (7 lei), Spiru Haret (8,50 lei) și Henri Coandă (28,50 lei).

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Cuvintele pe care le folosim pentru a ne descrie emoțiile afectează modul în care ne simțim, spune istoricul Tiffany Watt Smith, și ele s-au schimbat adesea (uneori foarte dramatic) ca răspuns la noile așteptări și idei culturale. Să luăm de exemplu nostalgia: definită inițial în 1688 ca o boală și considerată mortală, astăzi este privită ca o afecțiune mai puțin serioasă. În acest discurs fascinant despre istoria emoțiilor, aflați mai multe despre cum limbajul folosit pentru a descrie cum ne simțim continuă să evolueze – și învățați câteva cuvinte folosite în diferite culturi pentru a cuprinde acele sentimente efemere în cuvinte.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
Comenteaza! »

Una din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.

Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »