2 august 2007
Prima dată am văzut ecranizarea cărţii lui Antoine de Saint-Exupery şi mi-a plăcut. Mult timp n-am căutat cartea, cumva aşteptam să vină ea la mine, să mă caute şi să mă găsească ea pe mine. Apoi, câtiva ani mai târziu, stând la o masă într-un McDonald’s cu un prieten, mi-a pomenit despre vulpea din „Micul prinţ„. Altfel decât ce văzusem eu. A fost mirat că n-am citit cartea, era una dintre cărţile sale favorite. El mi-a spus că povestea vulpii este cea mai frumoasă din toată cartea (ulterior, citind-o, i-am dat dreptate). De atunci am întrebat în stânga şi în dreapta despre carte. Un coleg de serviciu mi-a adus-o într-o bună zi. Frumuseţea acesteia este că ea pare să fie fermecată, e ca o poveste care-şi croieşte drum prin lume, din suflet în suflet, vrăjind şi împrimăvărând orice inimă care o cunoaşte cu adevărat.
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
25 iulie 2007
Jacques Salome, psihosociolog, profesor, scriitor şi poet francez, militează pentru descoperirea de sine, pentru înţelegerea mecanismelor psihologice şi sufleteşti, pentru o comunicare interumană sănătoasă. A publicat peste 40 de cărţi, traduse în peste 20 de limbi, mesajul său ajungând în întreaga lume şi ajutând milioane de oameni.
„Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege„, prin numeroase exemple concrete, aduce cititorul în ipostaza de a se regăsi în situaţii de viaţă si de a remarca greşeli tipice pe care le face. Pentru a-i înţelege mai bine pe ceilalţi, în primul rând trebuie să ne înţelegem pe noi înşine. Să evităm automatismele nocive, să ne exprimăm fiind pe deplin conştienţi de ceea ce spunem.
Personal, lucrul cel mai interesant în această carte mi s-a părut sugestia de a înlocui, atunci când este posibil, întrebarea „de ce?” cu întrebările „cum?” sau „în ce fel?”. Aplicată în diferite împrejurări, rezultatele m-au surprins plăcut. Simplul mod de a formula altfel întrebarea schimbă perspectiva, îi dă mai multă profunzime.
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
23 iulie 2007
Multă vreme, Octavian Paler a fost omul de la care aflasem o idee care a avut un ecou puternic în fiinţa mea: „Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.” Idee care a devenit proverbială pentru mine, făcând ca numele lui să capete rezonanţe filozofice, precum Hesiod sau Schopenhauer.
Fără să-l iau neapărat ca pe un semn de superficialitate, uneori procedez întocmai ca şi rândunica indiană: îmi împodobesc cuibul cu licurici şi asta îmi este de ajuns. Măcar pentru o vreme, îmi place să duc dorul cărţilor pe care le voi citi. Până într-o zi când, în cadrul unei emisiuni televizate, am auzit-o pe Gina Patrichi recitând un fragment din „Scrisori imaginare„. Şi nu orice fragment (ulterior am citit cartea şi mi s-a confirmat acest lucru), ci pe acela menit să mă emoţioneze cel mai tare: vânătoarea cu bufniţa. De atunci, caut, găsesc şi citesc cărţile lui Octavian Paler cu aceeasi bucurie cu care personajul lui Baconski aştepta „Scrisorile prietenului”.
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
16 iulie 2007
Krishnamurti este un indian atipic, a cărui filozofie profund umană are două deziderate fundamentale: a observa şi a înţelege! În cuprinsul celor trei volume ale cărţii „Comentarii asupra vieţii”, Krishnamurti dezbate probleme care ne frământă pe fiecare, despre plictis, frica de singurătate lăuntrică, frica de moarte, natura dorinţei şi a gândurilor, problema iubirii, convingeri şi visuri, contradicţia dintre ceea ce este şi ceea ce ar putea să fie etc. Extraordinar la dialogul la care ne invită Krishnamurti este că el nu ne dă răspunsuri, ci ne învaţă să punem întrebări. Răspunsurile se întrezăresc, se luminează încetul cu încetul, se dezvăluie în aşteptare, în acea zonă a spiritului în care se naşte intuiţia. În acest spaţiu, unde lucrurile nu mai sunt divizate şi reprezentate, necunoscutul poate fi experimentat. Aici, nimic nu mai ricoşează din noi înşine, ci totul ne pătrunde adânc, dincolo de confuziile si zbaterile noastre, dincolo de balastul a ceea ce credem că reprezintă personalitatea si experienţa noastră.
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
11 iulie 2007
Scriitor brazilian cu o personalitate aparte, construită prin experienţe de viaţă speciale, Paulo Coelho a publicat în întreaga lume, fiind în topul celor mai citiţi scriitori contemporani. Şi asta fără a scrie romane siropoase, ci cărţi cu idei profunde, de pe urma cărora rămâi cu ceva în minte, fără să trăieşti însă chinul unei lecturi dificile.
După părerea mea, Paulo Coelho este un scriitor rezonabil, dar nu un mare maestru al cuvintelor. De fapt, el nu este atât scriitor, cât fotograf al sufletului. El nu are meritul că frumuseţile cuprinse în cărţile sale există, dar are un mare merit pentru că le remarcă, pentru că le încadrează într-o formă care să le valorifice, pentru că astfel îi face şi pe alţii să le „vadă”, se bucure de ele. Nu oricine are spiritul să observe astfel lumea şi viaţa. Valoarea lui Paulo Coelho nu constă atât în felul în care scrie, ci în capacitatea de a remarca şi de a scoate la iveală detalii de suflet.
„Unsprezece minute” se doreşte a fi un roman despre diferenţa dintre sex şi dragoste. Totul este privit prin ochii unei tinere brazilience care, printr-un concurs de împrejurări, ajunge să se prostitueze în Geneva. Povestea are o bază reală, Paulo Coelho discutând de mai multe ori cu persoana care a inspirat romanul. Sentimentele, trăirile, sunt urmărite cu atenţie, ceea ce face ca lectura să capete o nouă dimensiune: o incursiune în universul interior feminin. Fiecare bărbat care vrea să cunoasă cât mai bine sufletul femeii ar trebui să citească această carte. Şi fiecare femeie ar trebui să facă acelaşi lucru, pentru a se descoperi pe sine.
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Dragoste, Impresii despre cărţi
10 iulie 2007
Cartea lui Don Miguel Ruiz este una practică, de bun simţ, scrisă într-un limbaj accesibil şi suficient de insistent pentru a fi reţinută. „Cele patru legăminte” propuse de autor reprezintă un foarte bun punct de plecare către sine, un exerciţiu pentru trezirea conştiinţei, o treaptă mai înaltă pe scara evoluţiei spirituale, de pe care putem privi mai cuprinzător asupra vieţii, a lumii, a omenirii, dar mai ales asupra drumului pe care îl avem de parcurs până la întruparea lui Hristos în noi înşine. Drumul de la om către Dumnezeu se poate face într-o clipă, fulgerător, graţie chemării divine. Drumul de întoarcere, obligatoriu, de la Dumnezeu către oameni este lung, anevoios şi confuz, pentru că se face pe cont propriu.
Această carte propune un „dans” compus din patru paşi, cu ajutorul căruia să începem a ne trăi viaţa într-un ritm mult mai armonios, fără impresia istovitoare că nu ne mişcăm prin aerul liber, ci ne croim drumul, în fiecare zi, prin grămezi de gunoaie – reziduuri psihice, energii uzate, amintiri sleite.
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi