Micul prinţ
Prima dată am văzut ecranizarea cărţii lui Antoine de Saint-Exupery şi mi-a plăcut. Mult timp n-am căutat cartea, cumva aşteptam să vină ea la mine, să mă caute şi să mă găsească ea pe mine. Apoi, câtiva ani mai târziu, stând la o masă într-un McDonald’s cu un prieten, mi-a pomenit despre vulpea din „Micul prinţ„. Altfel decât ce văzusem eu. A fost mirat că n-am citit cartea, era una dintre cărţile sale favorite. El mi-a spus că povestea vulpii este cea mai frumoasă din toată cartea (ulterior, citind-o, i-am dat dreptate). De atunci am întrebat în stânga şi în dreapta despre carte. Un coleg de serviciu mi-a adus-o într-o bună zi. Frumuseţea acesteia este că ea pare să fie fermecată, e ca o poveste care-şi croieşte drum prin lume, din suflet în suflet, vrăjind şi împrimăvărând orice inimă care o cunoaşte cu adevărat.
fără voturi
Încarc...
a spune ceva despre un geniu e intr-adevar de prisos pentru ca ma intreb: oare cum as putea descire perfectiunea,caci ea e inefabila? acest monument mirific numit „Micul Print” infatiseaza prin intermediul slovelor lipite cu sufletul angelic al unui geniu tabloul cunoasterii sub o alta forma. trairile eului poetic sunt descrise prin prisma fictivului imaginatiei,iar intreaga exprimare metaforica se constituie intr-un Tot Epic,intr-un amalgam fulgerator de sentimente ce se nasc din sclipirea taramului feeric descris in carte. e intr-adevar dificil sa poti rupe bucati din suflet pentru a le putea pune pe hartie astfel incat sa reconstitui clipa in care ai fost transpus in realitatea fantastica a labirintului captivant al operei.
Stiu ca,de fapt,cuvintele mele au prins doar umbra gandurilor poetului,ceva ramane intotdeauna ascuns,sensul ultim nu se dezvaluie pe deplin niciodata,precum nimeni nu poate prinde in cuvinte exuberanta desavarsita. Orice scriere despre text este,astfel,doar o ‘aproximare’ a sa,caci « in zadar am numara pasii zeitei,nu vom putea descoperi niciodata secretul gratiei sale »(Paul valery).