Într-o dimineață mai de demult, zării pe moș Toma Gaiță în drum spre pădure, cu pușca ferită sub zeghe de nu i se vedea decât țeava atârnând la spate, ca o coadă.
Eram prin clasa a doua de liceu; venisem numai de vreo săptămână acasă, în vacanța Crăciunului, și aveam și eu o rablă de pușcă, mică și ruginită, cu care speriam sturzii și mierlele de prin măcieșii de la marginea pădurii.
Poetul C.K. Williams citeşte din operele sale la TED2001. În timp ce colorează scene despre resetimente din copilărie, iubiri din facultate, vecini ciudaţi şi moartea literală a tinereţii, ne aduce aminte despre provocările unice ale vieţii.