Mama se apropie de băieţelul ei, care tocmai se băgase în pat, şi-i spune:
– Uite, ţi-am cumpărat o carte cu poveşti…
Băieţelul o ia entuziasmat, o priveşte atent, o întoarce pe toate părţile, apoi întreabă nedumerit:
– Cum se bagă în priză?!
Gabriel Liiceanu a scris: „Cred că în mai toate familiile există câte un om deosebit, unul al cărui spirit trebuie onorat prin evocarea lui periodică. Şi pentru că fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci când există, nu trebuie pierdut niciodată din memoria urmaşilor. Lucrul nici măcar nu e foarte greu de făcut. Adevărul e că, de la o vârstă încolo, începem să ne tragem îndărăt; scurtându-se, timpul vieţilor noastre cere să fie îmbogăţit cu viaţa celor care ne-au precedat. Sau poate, pentru că în curând nu vei mai fi, te întorci spre cei care nu mai sunt? Fapt e că începi să-ţi dezgropi părinţii, să-ţi forţezi memoria pentru a scoate la suprafaţă până şi lucrurile cele mai mărunte pe care le-ai trăit cu ei.”