Sub titlul „Roata culturii românești”, care sugerează dinamica spiritul ludic și sărbătoresc ce stau la baza culturii și artelor în comuniune, Institutul Cultural Român din New York organizează o serie complexă de evenimente dedicate sărbătoririi Zilei Culturii Naționale a României. Evenimentele au loc între 15 și 17 ianuarie 2015, în Sala Auditorium a ICR NY, la Cenaclul „Mihail Eminescu” al scriitorilor de origine română stabiliți în America, precum și în câteva biblioteci din New York care dețin carte în limba română.
Când Tudor Arghezi a vizitat prima dată studiourile de film Buftea, cei de acolo se lăudau mereu cu aparatura nemţească. La finalul vizitei, Arghezi i-a întrebat:
– Scule nemţeşti văd că aveţi, dar nemţii care să le mânuiască unde sunt?
Zilele astea am răspuns cu mare plăcere invitaţiei organizatorilor Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2011, ediţia a IX-a, aflat în desfăşurare între 10 şi 17 iunie 2011. Evenimentul este organizat de Teatrul de Comedie şi Primăria Municipiului Bucureşti, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Cele mai calde felicitări unui grup de oameni inimoşi, extrem de receptivi şi amabili, atenţi la detalii şi aflaţi într-un permanent contact cu publicul spectator.
În Sala Studio s-a jucat sâmbătă, 11 iunie 2011, un proiect al Muzeului Naţional la Literaturii Române în colaborare cu Asociaţia Maşina de vise, piesa „Neguţătorul de ochelari”, în regia lui Dan Tudor. Numele autorului poate constitui o surpriză pentru multă lume – eu n-am mai auzit să fi fost pus în scenă până acum: Tudor Arghezi. Într-o foarte reuşită interpretare, s-au aflat extrem de aproape de public (la propriu) actorii Ovidiu Cuncea (neguţătorul), Mihaela Teleoacă (în rolul clientei) şi Simona Popescu (doamna Ferdy). Scenografia îi aparţine lui Doru Zanfir, iar muzica lui Vlad Creţu. Spectacolul face parte din Proiectul „Teatru la Muzeu”.
Am socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.
Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».
Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.
Se încarcă...
3 voturi